Cât mai numărăm în România victime ale justiției politice

România a ajuns la acel nivel de alarmă în care justiția politică nu mai trebuie să fie demonstrată, pentru că devine evidentă și de necontestat cu fiecare caz prezentat opiniei publice. Indiferent dacă ne sunt sau nu simpatici, i-am votat sau îi susținem, trebuie să recunoaștem și să acceptăm că Adrian Năstase, Dan Voiculescu, Liviu Dragnea, Victor Ponta, chiar și Elena Udrea (doar pentru o cauză), Ludovic Orban, Dan Radu Rușanu, dar și alții ca ei, au fost și sunt în continuare victimele unor dosare de poliție politică ce au avut ca scop limitarea influenței și scoaterea lor din spațiul public, prin blocarea accesului la funcțiile de responsabilitate pe care le-au ocupat sau ar fi putut să le ocupe.  

Despre modul în care fiecare și-a gestionat situația și statutul public, despre felul în care Năstase și Voiculescu au suportat pușcăria, deși sentințele lor de condamnare vorbesc explicit despre lipsa de probe, despre cum și-a găsit Dragnea dreptatea la CEDO, în condițiile în care justiția din România l-a împiedicat să devină premier, despre cum Ponta a demisionat pe facebook pentru că i-au făcut procurorii dosare, istoria și cu siguranță justiția europeană vor face dreptate. România pierde însă un reper cel puțin la fel de important ca nivelul de trai sau dezvoltarea economică, și anume garanția de echitate și echilibru pe care ar fi trebuit să le asigure o justiție sănătoasă.

De aceea, legile justiției, anunțate de actualul ministru al Justiției, se transformă deja într-o prioritate națională, pentru că încrederea în cei care împart dreptatea este la fel de importantă ca și banii din portofel. În opinia mea, finalul acestui an este singurul termen limită acceptabil, în condițiile în care specialiștii din sistem avertizează la modul profesional că justiția nu se poate reforma în mod real peste noapte. Însă percepția asupra acestei puteri intrate în derapaj este atât de acută și gravă, încât adoptarea unei legislații coerente în domeniu, care să includă obligatoriu și răspunderea magistraților, va influența automat chiar și reușita programului de guvernare, un fapt esențial pentru noi toți.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

De ce are Dragnea dreptate

Mobilizarea propagandei pentru bagatelizarea și ironizarea declarațiilor lui Liviu Dragnea, prin care acesta a susținut că în spatele atacurilor la adresa Guvernului se află sistemul susținut de George Soros, reprezintă o dovadă în plus că liderul PSD are într-adevăr dreptate. Nu este vorba despre simple declarații sau doar de o etapă a unui război politic autohton. Ne aflăm în fața unei întregi strategii pentru decredibilizarea guvernării ce conduce acum România, strategie întâlnită și în alte țări europene, pentru că George Soros și întreg sistemul pe care l-a creat se bazează pe un principiu unanim valabil, oriunde are intereseîncearcă să distrugă orice nu poate controla. Uneori reușește, alteori nu, și de cele mai multe ori diferența o fac cetățenii, cu discernământul și patriotismul lor.    

După experimentul Cioloș, ce s-a dovedit un fiasco total pentru români, dar foarte profitabil pentru sistemul Soros care controla practic deciziile guvernamentale la cel mai înalt nivel, interesele de afaceri au dictat o continuare a acestei situații.

Guvernul PSD-ALDE n-a mai răspuns însă la comenzi și a anunțat un program de guvernare favorabil românilor. Urmarea – proteste de stradă pentru legi care s-au dovedit constituționale, activitate guvernamentală parțial blocată în prima jumătate a acestui an și atacuri la liderii politici care girează practic programul de guvernare pentru România și asigură aplicarea lui.  

Nimic nu este întâmplător, există interese externe ca România să stagneze, iar forța de muncă să fie ieftină în continuare, să se creeze artificial conflicte politice prin dezinformare și manipulare, neîncredere și detașarea cetățenilor de mediul politic, astfel încât cei care iau decizii să dezvolte vulnerabilități. Indiferent dacă vă place sau nu un lider politic, luați mai bine aminte la ceea ce spune, cum spune, ce face, cum își respectă cuvântul, cine îl confirmă, dar și cine îl atacă. În spatele fiecărui scandal este un plan, care duce iremediabil la același final: cât trebuie să piardă românii și cum sunt atinse obiectivele ca alții, străini de România, să câștige.

Interesul fiecăruia dintre noi este ca atunci când analizăm și judecăm faptele, evenimentele, deciziile care ne privesc să facem distincția între adevăr și manipulare. Este esențial pentru a înțelege foarte bine ce ni se întâmplă. 

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Din nou, INDEPENDENT

Mișcarea naționalistă din România nu poate progresa dacă este marcată de neînțelegeri și acuzații interne, diverse facțiuni, dar mai ales de asocieri cu structuri ce se remarcă prin idei și concepții extreme sau care tind spre limite extremiste. În ceea ce mă privește, nu îmi voi asuma niciodată astfel de orientări.  

Am și anunțat foarte clar că nu voi mai fi parte a proiectului naționalist lansat de Partidul România Unită în august 2016, dacă voi constata că acesta capătă accente la un asemenea nivel. Din păcate, în opinia mea, chiar asta se întâmplă în prezent.  

De aceea, informez public pe toți cei interesați că am demisionat din calitatea de membru al Partidului România Unită, pentru  fi consecvent cu propriile mele angajamente, dar și cu concepțiile de stânga pe care le-am avut toată viața. Nu este în intenția mea să formulez critici pentru hotărârile PRU la nivel național, iau doar act de evoluția evenimentelor și decid în consecință cu privire la drumul meu în politică. Rămân un naționalist de stânga doar în sufletul meu, nu mă voi schimba niciodată, și nu aș putea să fiu asociat cu o formațiune din zona de extremă dreapta, nici chiar la nivel declarativ.

Sunt așadar din nou independent și determinat pentru a mă implica în proiecte de interes general.

Vreau să mulțumesc tuturor colegilor din Organizația Prahova a Partidului România Unită care m-au onorat cu încrederea și sprijinul lor. Sunt oameni deosebiți, care merită din plin toate aprecierile, și vor avea întotdeauna stima și prietenia mea ! 

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Conflictul tehnocraților cu România

  • Episodul “Moțiunea de cenzură împotriva Guvernului Cioloș, un demers de utilitate publică”

În calitate de parlamentar independent, sunt gata să susțin și să votez o moțiune de cenzură împotriva Guvernului tehnocrat Cioloș, indiferent de formațiunea politică ce va iniția un astfel de demers. Faptul că partidul în care am activat 18 ani, prin vocea președintelui său, Liviu Dragnea, anunță intenția foarte serioasă de a depune moțiune de cenzură la adresa celui mai incompetent guvern pe care l-a avut România vreodată, nu poate decât să mă bucure. Chiar dacă o astfel de decizie ar fi fost și mai oportună cu câteva luni înainte, niciodată nu este prea târziu să închidem episodul cu tehnocrații care ne duc direct spre faliment. Există însă o condiție esențială și anume aceea ca PSD și liderii săi să se țină de cuvânt și să depună cu adevărat această moțiune, cât de repede va fi posibil, nu să se limiteze doar la declarații.

În opinia mea, pentru nivelul de “guvernare 0” la care România a ajuns în momentul de față, argumentele sau ezitările legate de existența unei majorități parlamentare fragile, care să susțină schimbarea Guvernului Cioloș, nu își au locul. Este în asemenea măsură un gest de utilitate publică să limităm dezastrele și blocajele care s-a dovedit că apar în orice domeniu, încât votul la moțiunea de cenzură va reprezenta un test extrem de relevant pentru opțiunea de vot a cetățenilor, în perspectiva alegerilor parlamentare. Totul este ca electoratul să conteze prioritar față de interesele politice, de multe ori ascunse și obscure.

.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Ce cred despre candidatura mea la funcţia de preşedinte PSD

Este o dovadă de asumare politică şi libertate în decizie, nu doar un exerciţiu de democraţie internă, extrem de util şi necesar pentru partidul în care cred foarte mult!

Întotdeauna trebuie să existe o alternativă! Nu pot spune astăzi cum se va finaliza determinarea mea de a candida, îmi doresc să ne păstrăm cu toţii eleganţa, dar sunt sigur că în mintea fiecărui pesedist din România se va contura undeva ideea că SE POATE ! Întotdeauna se poate mai mult şi asta nu este goană după funcţii, ci capital de încredere şi responsabilitate !

Tuturor celor care mi-au dat mesaje de încurajare în aceste zile vreau să le mulţumesc şi să le spun că voi merge mai departe ! Fiecare vot, fiecare susţinere, fiecare opinie, fiecare mesaj, fiecare gând trebuie respectate! Sunt un om care nu se teme de nimic din ce e omenesc în viaţă, ţin tot timpul capul sus, pentru că n-am de ce să las privirea în pământ. Încerc să ofer tuturor colegilor mei, dar şi celor care cred în noi, o garanţie pentru echilibru şi recunoaşterea valorilor, dar şi pentru libertatea de opinie, astfel încât să putem lua împreună decizii corecte.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Nu ar fi rău ca și alte instituții să reacționeze la amenințările Federației Ruse față de România

Agresivitatea Federației Ruse, manifestată prin declarațiile diverșilor diplomați, a fost una evidentă în ultima perioadă. Am apreciat reacțiile prompte ale premierului Ponta și ale MAE față de aceste amenințări. De asemenea, am apreciat pozițiile foarte clare ale NATO la declarațiile diplomaților ruși. România este un stat care nu se lasă intimidat, iar pozițiile guvernamentale au dovedit în mod clar acest lucru.

Nu ar fi rău însă ca astfel de reacții, diplomatice, de apărare a poziției României, să fie exprimate și de la vârful altor instituții ale statului, cum ar fi Președinția. Constat că domnul președinte a fost ceva mai discret pe acest subiect și sunt convins că o poziție a sa ar fi benefică pentru țara noastră. În astfel de momente, avem nevoie de cât mai multă fermitate.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Cât de sigur (mai) poate fi Traian Băsescu de tăcerea Elenei Udrea ?

Elena Udrea şochează din nou, însă nu prin faptul că a primit încă un aviz de la Camera Deputaţilor pentru a se reîntoarce după gratii, ci prin atitudinea sfidătoare faţă de o arestare iminentă. Nici urmă de regret, nici vorbă să recunoască vreuna din faptele de corupţie pentru care este acuzată, Elena Udrea îşi asumă până în ultimul moment puterea câştigată în timpul mandatelor lui Traian Băsescu.

În opinia mea, atitudinea şi comportamentul Elenei Udrea, suficient de relevante chiar şi în absenţa declaraţiilor despre cauzele penale, ne oferă poate cea mai importantă informaţie din această perioadă: ea, Elena Udrea, este cea care a condus în ultimii 10 ani, şi România, şi pe Traian Băsescu, aşa cum numai un veritabil agent de influenţă putea să o facă. Având în vedere că relaţiile care se devoalează acum prin denunţuri, dar şi afacerile la negru pe zeci de milioane de euro o aveau ca punct comun, este greu de presupus că Băsescu i-ar fi putut refuza ceva. Şi nu mă refer doar la relaţia politică sau personală, cât mai ales la dependenţa materială. Aceeaşi dependenţă se manifestă şi acum, însă într-un sens penal, pentru că orice depoziţie a Elenei Udrea care îl vizează, îi poate aduce fostului preşedinte ani de puşcărie. Întrebarea care se pune este cât de sigur (mai) poate fi Traian Băsescu de tăcerea sau protecţia Elenei Udrea ?

Cât timp va fi convinsă că sistemul de control al justiţiei, pus la punct în ultimii 10 ani, o va salva, probabil că siguranţa afişată în prezent va rămâne. Când şi dacă va constata că trebuie să se descurce prin forţe proprii, pentru că procurorii au devenit independenţi, Elena Udrea va face atunci poate singura cronică adevărată a regimului Băsescu.

Din păcate, acesta pare a fi deznodământul spre care ne îndreptăm: procurorii aşteaptă informaţii de la Udrea, în condiţiile în care, deşi există o serie întreagă de denunţuri ce îl vizează pentru folosire de bani negri în campania de la prezidenţiale, la care se adaugă şi celelalte dosare penale din timpul mandatelor, Traian Băsescu îşi petrece pensia liniştit, cu calm, ieşind seara la un film.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Famigliile mafiote şi-au cumpărat România

Famiglia Udrea-Cocoş, tatăl şi fiul, prima şi a doua nevastă, plus sateliţii afacerişti sau angajaţi ai statului care încercau să devină utili pentru a beneficia de influenţă, famiglia Hrebenciuc, la fel – tatăl şi fiul, famiglia Băsescu, împreună cu toţi cei care tresăreau doar auzindu-le numele, multiplicate oriunde în ţară cu alte famiglii care au prins culoar favorabil, alcătuiesc imaginea de ansamblu a jafului naţional care ni se devoalează în această perioadă.

Vorbim de mafie în cel mai pur sens al cuvântului, ce vehicula sume uriaşe şi obţinea profituri pe măsură, la adăpostul protecţiei politice despre care vom afla foarte multe probabil anul viitor, când dispar imunităţile, campaniile electorale şi se face curăţenie.

În ciuda tentativelor de diversiune şi a jocurilor de interese, cu denunţuri între foştii parteneri, cred că merită să urmărim cu atenţie evoluţia evenimentelor şi a dosarelor, pentru că atribuirea responsabilităţilor în faţa instanţelor este ireversibilă. Vom avea însă două mize, care se traduc într-un examen de eficienţă şi credibilitate a statului: care au fost beneficiarii finali ai banilor şi dacă îi mai putem recupera.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Despre justiţie, aşa cum o văd ploieştenii …

Într-un fel se vede justiţia la televizor şi într-un mod cu totul diferit, atunci când vorbeşti cu cei care ar trebui să fie, cu adevărat, beneficiarii ei. La televizor aflăm cum mai stăm cu filosofia justiţiei şi asta nu ne ajută la nimic, în timp ce oamenii obişnuiţi, care au dat piept cu sistemul, spun că justiţia, prin sentinţele sale, produce traume, schimbă destine şi le marchează existenţa.

Raportul despre justiţia din România, prezentat ieri de Comisia Europeană, i-a uitat pe români. A uitat să spună că, din punctul de vedere al justiţiei, nu ar trebui să existe diferenţe între românul – cetăţean european care trăieşte din 300 de euro pe lună şi cel care are 3000 de euro.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Alina Dumitru – cetăţean de onoare al Ploieştiului.

Urmăresc Jocurile Olimpice încă din 1968, cred că reprezintă cel mai spectaculos şi fascinant spectacol sportiv care poate fi văzut o dată la patru ani.
Nu-mi amintesc ca România să fi deschis vreodată seria medaliilor de aur, încă din prima zi. Am reuşit acest lucru la Olimpiada de la Beijing prin ploieşteanca Alina Dumitru, care merită să fie declarată cetăţean de onoare al municipiului Ploieşti.
Voi propune consilierilor locali să confere acest titlu sportivei săptămâna viitoare, în şedinţa Consiliului Local din 15 august 2008, înainte de închiderea Jocurilor Olimpice.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr