Tandemul Eparu – Savu deschide listele Partidului România Unită în Prahova la alegerile parlamentare

Întrucât am primit multiple întrebări cu privire la candidaturile Partidului România Unită în Prahova, sunt în măsură să confirm faptul că PRU va promova tandemul ION EPARU (Camera Deputaților) – DANIEL SAVU (Senat) în deschiderea listelor pentru alegerile parlamentare. Aceasta este formula pe care filiala PRU Prahova o va propune conducerii naționale a partidului și nu avem niciun motiv să credem că nu va fi acceptată.  Vom fi urmați pe liste de mai mulți colegi, pe care îi apreciem foarte mult și alături de care muncim pentru consolidarea organizațiilor locale și finalizarea acțiunii de strângere a semnăturilor necesare, conform legii, în vederea participării PRU în alegerile parlamentare.

Candidaturile vor fi pe circumscripția Prahova, în condițiile în care colegiile parlamentare de la alegerile precedente s-au desființat, prin schimbarea legii. Personal, nu am de gând să candidez la București sau în altă parte, așa cum în mod eronat au apărut zvonuri. Consider că este datoria mea să onorez în continuare încrederea pe care ploieștenii și prahovenii mi-au acordat-o în activitatea de senator, precum și la alegerile locale din acest an.

Totodată, îmi face o deosebită plăcere să vă anunț că, spre deosebire de alte partide unde sunt în plină desfășurare scandaluri pe locuri, candidați impuși, importați de la centru, agreați sau neagreați, la Partidul România Unită promovăm politica naționalistă sub forma unei prietenii organizate. La fel de important, ne păstrăm obiceiul de a apăra interesele românilor și de a spune adevărul despre situația actuală din țară, adevăr pe care partide cu pretenții se tem sau ezită să îl recunoască și să îl afirme.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Cum influenţează justiţia selectivă alegerile din acest an

Justiţia selectivă, fenomen care a dominat viaţa politică din ultimii ani, tolerat de autorităţi în funcţie de interesele unor grupuri de presiune, are toate şansele să influenţeze decisiv atât alegerile locale, cât şi pe cele parlamentare din acest an.

Dacă un candidat este protejat prin menţinerea secretului asupra situaţiei sale judiciare, inclusiv cu sesizări, plângeri sau denunţuri ţinute de procurori la sertar ani la rând, fără nicio explicaţie pentru tergiversarea investigaţiilor, avem de-a face în mod clar cu o implicare, voită sau nu, în procesul electoral, a sistemului care în mod normal ar trebui să combată faptele de corupţie.

Aceasta înseamnă că interesul legitim al cetăţenilor de a fi informaţi cu privire la faptele unui politician care vrea să candideze pentru o funcţie publică, indiferent de nivelul acesteia, se loveşte automat de procedurile complet lipsite de transparenţă pe care autorităţile statului le promovează.

Am considerat că este corect să sesizez această situaţie ministrului tehnocrat al Justiţiei, Raluca Prună, prin interpelarea prezentată mai jos, cu referire explicită şi la situaţia preelectorală din Ploieşti.

Doamnă ministru,

Vă adresez prezenta interpelare cu scopul de a clarifica modalitatea în care Ministerul Justiţiei înţelege să intervină şi să ia măsuri pentru combaterea fenomenului de “justiţie selectivă”, care se conturează şi se confirmă tot mai clar în spaţiul public din România.

Concret, mă refer la activitatea Direcţiei Naţionale Anticorupţie care, atât prin structura centrală, cât şi prin serviciile teritoriale, nu a reuşit să prezinte sau să demonstreze până în prezent că respectă termene decente, dar şi un algoritm clar şi nediscriminatoriu, atât din punct de vedere politic, cât şi cronologic, pentru instrumentarea cauzelor pe care le are în atenţie.

Din acest punct de vedere, vă rog să explicaţi cum caracterizaţi această situaţie, în ce măsură o aveţi în vedere ca şi criteriu în privinţa desemnării noului procuror şef al DNA, precum şi măsurile pe care le veţi adopta pentru transparentizarea acestor proceduri, invocate în mod repetat în dezbaterile publice.

Pentru a exemplifica, voi face referire la o situaţie cu care m-am confruntat în mod direct. În data de 11 ianuarie 2016, în calitate de senator, am solicitat DNA să îmi comunice, în baza Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, numărul sesizărilor penale (denunţuri şi/sau plângeri penale) înregistrate până în prezent de structura centrală sau serviciile teritoriale ale DNA pe numele VOLOSEVICI ANDREI LIVIU (ns. 26.03.1976), fost primar al municipiului Ploieşti în perioada 2008-2012, în prezent senator în Senatul României. Am mai cerut informaţii privind: data depunerii plângerilor/denunţurilor, natura infracţiunilor sesizate, precum şi soluţiile procedurale dispuse sau, după caz, stadiul procesului penal pentru fiecare în parte.

Spre surprinderea mea, cu privire la toate informaţiile solicitate, DNA a răspuns: “Conform art. 25, alineatul 3 din Ghidul privind Relaţia dintre Sistemul Judiciar din România şi Mass-Media aprobat prin Hotărârea nr. 573/06.05.2014 a Plenului CSM, informaţiile privind existenţa unei plângeri sau denunţ pe rolul organelor de urmărire penală referitoare la posibila săvârşire a unor fapte de natură penală, precum şi datele cuprinse în aceste acte de sesizare nu sunt publice. (….)”.

Faţă de speţa prezentată mai sus, vă rog să explicaţi următoarele:

1. De ce o cerere a unui senator al României, adresată DNA, justificată printr-un interes public evident, este gestionată ca fiind parte a relaţiei între Sistemul Judiciar din România şi Mass-Media?

2. De ce prevederile incluse în Ghidul privind Relaţia dintre Sistemul Judiciar din România şi Mass-Media, aprobat prin Hotărârea nr. 573/06.05.2014 a Plenului CSM, invocat în răspunsul DNA, prevalează în faţa unei legi în vigoare, şi mă refer aici la Legea accesului liber la informaţiile de interes public?

3. Având în vedere necesitatea adoptării unor măsuri pentru combaterea fenomenului de “justiţie selectivă”, precum şi preocuparea pe care instituţiile statului ar trebui să o manifeste în scopul satisfacerii interesului public cu privire la fapte din mandatul oricărui primar sau demnitar ales din România, cu respectarea prezumţiei de nevinovăţie, vă solicit să vă pronunţaţi, în calitate de ministru al Justiţiei, faţă de acest aspect. Consideraţi că transparentizarea situaţiei judiciare a unui demnitar, mai ales după o perioadă de peste 2-3 ani de la sesizarea faptelor, poate elimina riscul ca acesta să fie perceput de cetăţeni ca eligibil, în condiţiile în care, în realitate, el riscă să devină incompatibil cu o funcţie publică, din cauza unor eventuale probleme de natură penală ?

Solicit răspuns scris!

Cu consideraţie,
Senator PSD Daniel Savu

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

“Suspiciune rezonabilă” sau “indicii temeinice” pentru reţineri sau arestări ?

Comisia Juridică a Senatului a avizat favorabil proiectul de lege al Guvernului privind modificarea Codului Penal şi a Codului de Procedură Penală. În cadrul acestui proiect a fost adoptat un amendament ce prevede înlocuirea sintagmei „suspiciune rezonabilă” cu „indicii temeinice”, în ceea ce priveşte aplicarea măsurilor preventive în diverse cauze penale.

Concret, este vorba despre faptul că articolului 202 din actuala lege, care prevede că „măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracţiune…” s-a modificat cu următoarea formulare: „măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă că o persoană a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală…”.

Iniţiativa a declanşat reacţii, atât din partea unor ambasade, cât şi în medii politice. Înainte de votul din plenul Senatului, aş vrea să cunosc opinia voastră. Cum ar trebui în mod corect să fie făcute reţinerile sau arestările preventive, indiferent de persoanele vizate, pe baza unor “suspiciuni rezonabile” ale procurorilor sau cu “indicii temeinice” ?

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Cât de sigur (mai) poate fi Traian Băsescu de tăcerea Elenei Udrea ?

Elena Udrea şochează din nou, însă nu prin faptul că a primit încă un aviz de la Camera Deputaţilor pentru a se reîntoarce după gratii, ci prin atitudinea sfidătoare faţă de o arestare iminentă. Nici urmă de regret, nici vorbă să recunoască vreuna din faptele de corupţie pentru care este acuzată, Elena Udrea îşi asumă până în ultimul moment puterea câştigată în timpul mandatelor lui Traian Băsescu.

În opinia mea, atitudinea şi comportamentul Elenei Udrea, suficient de relevante chiar şi în absenţa declaraţiilor despre cauzele penale, ne oferă poate cea mai importantă informaţie din această perioadă: ea, Elena Udrea, este cea care a condus în ultimii 10 ani, şi România, şi pe Traian Băsescu, aşa cum numai un veritabil agent de influenţă putea să o facă. Având în vedere că relaţiile care se devoalează acum prin denunţuri, dar şi afacerile la negru pe zeci de milioane de euro o aveau ca punct comun, este greu de presupus că Băsescu i-ar fi putut refuza ceva. Şi nu mă refer doar la relaţia politică sau personală, cât mai ales la dependenţa materială. Aceeaşi dependenţă se manifestă şi acum, însă într-un sens penal, pentru că orice depoziţie a Elenei Udrea care îl vizează, îi poate aduce fostului preşedinte ani de puşcărie. Întrebarea care se pune este cât de sigur (mai) poate fi Traian Băsescu de tăcerea sau protecţia Elenei Udrea ?

Cât timp va fi convinsă că sistemul de control al justiţiei, pus la punct în ultimii 10 ani, o va salva, probabil că siguranţa afişată în prezent va rămâne. Când şi dacă va constata că trebuie să se descurce prin forţe proprii, pentru că procurorii au devenit independenţi, Elena Udrea va face atunci poate singura cronică adevărată a regimului Băsescu.

Din păcate, acesta pare a fi deznodământul spre care ne îndreptăm: procurorii aşteaptă informaţii de la Udrea, în condiţiile în care, deşi există o serie întreagă de denunţuri ce îl vizează pentru folosire de bani negri în campania de la prezidenţiale, la care se adaugă şi celelalte dosare penale din timpul mandatelor, Traian Băsescu îşi petrece pensia liniştit, cu calm, ieşind seara la un film.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Apel pentru linişte în PSD

Noul mesaj pe care PSD se pregăteşte să îl transmită alegătorilor, precum şi procesul de reformare, reorganizare şi regândire a partidului, nu trebuie să fie influenţate de scandalul generat prin excluderile decise în Comitetul Executiv. Vorbim despre două situaţii ce evoluează paralel şi care, în opinia mea, merită o atenţie diferenţiată, pentru că atât publicul, cât şi membrii PSD şi simpatizanţii din ţară, nu au nevoie, ba chiar cred că s-au săturat de controverse, comentarii şi replici acide între politicieni.

Dacă noul proiect pe care PSD şi-l propune este un obiectiv ce se construieşte acum, până la Congresul din primăvara anului viitor, scandalul mediatic generat de excluderi cred că poate fi gestionat doar prin informaţii brute şi fapte, care pot duce la restabilirea adevărului. Riscăm să facem un rău partidului dacă alimentăm cu replici şi contrareplici declaraţiile celor excluşi. În situaţia în care ar fi avut ceva de spus, ar fi putut să o facă în dezbaterile interne. Aici însă au tăcut, n-au prezentat niciun fel de acuzaţii sau probe, ba chiar şi-au cerut iertare pentru greşelile făcute!

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Despre primul independent adevărat din România, relaţia lui cu politicul şi instituţiile statului

Independentul în politică, la independentul adevărat mă refer, este un personaj nou ca atitudine şi prezenţă, cu priză la public, căutat de media, dar imprevizibil în declaraţii şi gesturi politice, pentru că cel mai adesea devine incontrolabil. Este o apariţie inedită în nebunia unui an electoral, dar cu atât mai importantă cu cât atrage voturi, apare în sondaje şi îşi adjudecă în mod corect mandatul.

Evenimentele din ultimele săptămâni, care au marcat încadrarea lui Mircea Diaconu în această categorie, s-au succedat cu o asemenea rapiditate, reacţia publică fiind atât de copleşitoare, încât au prins pe picior greşit atât Agenţia Naţională de Integritate, ce s-a transformat în mod abuziv în adversarul principal al maestrului, cât şi foştii colegi de partid ai acestuia.

Dacă ANI nu are în mod evident nicio scuză pentru modul în care s-a poziţionat ca jucător, vehement şi emoţional, într-un demers care era până la urmă politic, deşi ar fi trebuit să funcţioneze şi să se manifeste doar ca autoritate administrativă autonomă, potrivit legii, este cu adevărat incredibil cum unii lideri din PNL s-au exprimat evident împotriva dreptului câştigat în instanţă de fostul lor coleg, pentru a candida la europarlamentare.

Chiar dacă în final Mircea Diaconu şi-a câştigat singur dreptatea, ramânem în continuare cu problema Agenţiei Naţionale de Integritate, instituţie a statului român, plătită din bani publici, care în loc să se manifeste independent din punct de vedere politic, a ajuns chiar să ameninţe cetăţenii ce îşi exercitau dreptul de a sprijini prin semnătură un candidat.

În aceste condiţii, demisia de onoare sau revocarea din funcţie a şefilor ANI, pe motiv de incompetenţă şi abuz, este mai mult decât necesară, aşteptată şi va fi solicitată cu siguranţă săptămâna viitoare în Senatul României, for care a şi numit în funcţie conducerea Agenţiei, înainte de alegerile din decembrie 2012.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Despre bacalaureatul profesional, fără răfuieli politice

La Senat am dezbătut astăzi proiectul de lege care oferă posibilitatea absolvenţilor de liceu să aleagă între bacalaureatul naţional şi cel profesional. Săptămâna viitoare, în prima şedinţă de plen, vom da votul final.

Vorbim despre o iniţiativă legislativă cerută şi aşteptată, după experienţa dezastruoasă a rezultatelor din ultimii ani. Bacalaureatul profesional va asigura absolveţilor de liceu accesul pe piaţa muncii, în timp ce bacalaureatul naţional, în învăţământul superior. Prin introducerea bacalaureatului profesional nu se va schimba conţinutul programei şcolare pe care elevii au parcurs-o în timpul liceului şi nici modalitatea de susţinere a examenului de bacalaureat naţional, în formula cu care toată lumea s-a obişnuit până acum.

Deşi vorbim despre un subiect în care punctele de vedere ale specialiştilor din învăţământ şi din piaţa muncii ar trebui să fie primordiale, am avut surpriza să constat că politizarea şi-a găsit loc chiar şi aici, cu toate că legea aduce avantaje în primul rând tinerilor, familiilor lor şi absolut deloc politicienilor. Unii dintre senatorii PDL au atacat proiectul de lege privind introducerea bacalaureatului profesional, doar pentru faptul că a fost iniţiat de ministrul USL al Educaţiei, Ecaterina Andronescu. Absurdul situaţiei a ajuns până la jigniri personale adresate ministrului, un fapt în premieră pentru Senatul României, şi asta doar pentru că legea trebuia să fie atacată.

Într-o intervenţie în plenul Senatului, am considerat necesar să cer scuze ministrului, în numele tuturor senatorilor, pentru nivelul deosebit de scăzut al intervenţiilor venite din partea PDL. Cu speranţa că tinerii care sunt în liceu şi familiile lor vor simţi în viitor avantajele acestei adaptări pe care legislaţia din învăţământ o va avea la piaţa muncii, cred că ar trebui să afle şi parlamentarii PDL cu acest prilej că nu orice temă poate fi subiect de răfuială politică.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

PDL vrea să limiteze perioada de vot la Referendum

Senatorii PDL au încercat astăzi să blocheze lucrările Senatului, întrunit în sesiune extraordinară, pentru că nu sunt de acord cu extinderea intervalului de vot la Referendum.

Chiar şi în aceste condiţii, Senatul a adoptat totuşi extinderea programului de vot, în intervalul 7.00-23.00.

Prezenţa la vot este o miză care ţine de poporul român, căruia este normal să îi asigurăm condiţiile necesare pentru a veni în număr cât mai mare la urne. Atunci când se vor depăşi cele 9,2 milioane de voturi cât este pragul, va mai exista cineva care să conteste voinţa românilor de a-l demite pe Traian Băsescu ?

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Trebuie suspendat !

Tot ce se întâmplă în această perioadă, inclusiv obiceiul lui Traian Băsescu de a-şi murdări adversarii politici prin metoda “plagiatului”, presiunea privind participarea la Consiliul European, declaraţiile în afara competenţelor legale pe care preşedintele le face, toate acestea indică faptul că ne îndreptăm rapid spre soluţia inevitabilă a suspendării actualului titular al funcţiei prezidenţiale.

Nu cred că are rost să ne ascundem în spatele unor declaraţii diplomatice, cel puţin eu, în calitate de senator, înţeleg să îmi asum aceste precizări: USL face în Parlament demersuri semnificative pentru ca suspendarea preşedintelui să fie posibilă, inclusiv din punct de vedere al cadrului legal. Vrem să îl suspendăm pe Traian Băsescu, mai ales că acesta ne oferă motive din plin !

Ieri în Senat ar fi trebuit să se voteze proiectul de lege privind modificarea legii referendumului, prin care preşedintele să poată fi demis cu jumătate plus unu din voturile valabil exprimate, faţă de situaţia existentă în prezent, care prevede ca demiterea să fie posibilă cu opţiunea a jumătate plus unu din cetăţenii cu drept de vot. Din cauza unor probleme de procedură nu am votat luni, însă vom face o şedinţă specială a plenului Senatului joi, când am toată încrederea că vom repara această anomalie, impusă tot de PDL.

Este foarte clar pentru mine că suspendarea preşedintelui reprezintă o cerinţă a oamenilor care au ieşit în stradă iarna trecută şi ea trebuie dusă la îndeplinire ! Chiar dacă maşina de propagandă a început să lucreze şi tot auzim din partea PDL-ului că, în condiţii de criză economică, România ar avea alte priorităţi, este important să ne reamintim atmosfera de la protestele de stradă din iarna acestui an. Nu se suspendase criza economică, era chiar mai acută, însă oamenii nu au văzut un impediment în asta şi au strigat “Jos Băsescu !” Acum, asta se întâmplă !

Pasul următor ar putea fi acela de organizare a alegerilor prezidenţiale anticipate, simultan cu cele parlamentare, aceasta fiind o soluţie prin care să răspundem pe deplin dorinţei românilor !

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Despre “Protestul papioanelor”, la cererea unui prieten de pe facebook

Primul aspect pe care trebuie să îl scot în evidenţă este acela că nu vorbim despre “Protestul papioanelor” ca eveniment singular. Acesta reprezintă finalul unui şir de reacţii, care au început săptămâna trecută. Printr-o Hotărâre de Guvern, Institutul Cultural Român a trecut sub controlul Senatului, de la Preşedinţia României. Această schimbare a deranjat o serie de oameni de cultură şi n-am înţeles de ce, pentru că nu există un precedent în care o instituţie aflată în subordinea Senatului să fi fost afectată în vreun fel de acest nivel de coordonare.

O altă precizare care nici nu cred că mai era necesară, însă o fac pentru acurateţea argumentelor, niciodată nu a fost vorba despre un control al actului artistic, vreo opinie exprimată în legătură cu acest aspect, critici sau laude cu privire la ceea ce fac oamenii de cultură. Pur şi simplu a fost vorba despre un control strict al sumelor alocate de la bugetul de stat pentru funcţionarea Institutului Cultural Român. 10 milioane de euro anual, nici mai mult nici mai puţin.

Nu s-a pus problema reducerii acestui buget, nu s-a luat în discuţie schimbarea lui Patapievici, iar în exprimarea punctului meu de vedere cu privire la acest subiect, nici măcar nu mă voi referi la opţiunile politice ale oamenilor de cultură vizaţi.

În aceste condiţii, pun următoarele întrebări, chiar şi retorice, pentru care nu am auzit explicaţii clare din partea celor care fac parte din mediul cultural şi au pretenţia că se pricep la fenomen:

– De ce nu e bine ca Institutul Cultural Român să treacă de la Preşedinţie la Senat ? Cine pierde şi de ce ?
– Există vreo suspiciune sau o dovadă că actul cultural ar fi afectat ?
– Curtea de Conturi a depistat o serie de nereguli cu privire la cheltuirea banilor publici alocaţi ICR. De ce nu a dat nimeni explicaţii referitoare la ilegalităţile semnalate ?

Ieri ar fi trebuit ca H.R. Patapievici să se întâlnească la Senat cu liderii grupurilor parlamentare PSD şi PNL. Ar fi fost o discuţie informală, la finalul căreia erau programate declaraţii de presă. H.R. Patapievici ar fi vrut ca presa să fie de faţă la toată discuţia, în timp ce liderii PSD şi PNL din Senat au susţinut oportunitatea declaraţiilor de presă la final. Nu s-au înţeles, aşa că Patapievici s-a supărat şi a plecat.

Pe lângă situaţia cel puţin ciudată şi discutabilă în care un angajat al statului (preşedintele ICR îşi primeşte salariul de la stat !) pune condiţii sau chiar refuză o întâlnire cu reprezentanţii unei instituţii ce îi supraveghează activitatea, în cazul de faţă Senatul României, mă aştept ca Patapievici să prezinte în faţa presei toate detaliile legate de cheltuirea bugetului ICR, în special acele aspecte sesizate de Curtea de Conturi. Să vină cu facturile pe masă în faţa presei şi să explice cum a cheltuit fiecare leu ! În felul acesta îşi va demonstra cu adevărat disponibilitatea pentru transparenţă, indiferent de context.

În ordine cronologică, abia acum intervine “Protestul papioanelor”. Personal, susţin libertatea de a protesta pentru oricine, însă putem vorbi despre corectitudinea unui demers de acest fel abia după elucidarea aspectelor semnalate mai sus. Nu poţi să faci ce vrei cu banii publici, cu mulţi bani publici, pentru ca apoi să te plângi că vrea cineva să te controleze !

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr