S-a enervat și Traian Băsescu. De ce se teme liderul PMP

Traian Băsescu, ultimul înscris pe lista liderilor politici care se tem de Partidul România Unită.  Apropo, nu vi se pare că sunt cam mulți ??? Deranjat la modul evident de evoluția dezbaterilor publice în jurul PRU și relansarea acestei formațiuni politice, dar și de faptul că îi pleacă parlamentari, Băsescu vorbește despre “extremism” în declarații ce fac referire la Partidul România Unită. Ce urmărește în realitate liderul PMP…

Pentru a recupera cumva terenul pierdut, Băsescu aruncă “petarde” în spațiul public, cu scopul de a abate atenția de la propriile acțiuni ce se suprapun perfect peste semnificația din DEX a termenului “extremist”. Și, multă atenție, nu este singurul care face asta !!!!

Demonstrație bazată pe declarații publice, la finalul căreia sunt convins că va fi evident cine a promovat cu adevărat “extremismul” 

  • EXTREMISM (DEX) – Atitudine, a unor curente, mișcări, persoane politice care, pe baza unor opinii, idei, păreri exagerate, unilaterale, extreme, urmăresc prin măsuri violente sau radicale să impună programul lor.
  • Persoana politică: Traian Băsescu, 6 mai 2010
  • Măsuri radicale, anunțate și impuse: Tăierea salariilor pentru bugetari cu 20%, a pensiilor cu 15% și a ajutorului de șomaj cu 15%, începând de la 1 iunie 2010.
  • Idei, păreri exagerate, extreme: Președintele Traian Băsescu a declarat că nu crede că românii îl vor ierta pentru scăderea pensiilor și salariilor: Nu cred că mă vor ierta pentru așa ceva”. El a ținut însă să explice presiunea la care a fost supus atunci: „Nu mi-l reproșez pe fond pentru că a fost soluția pentru a reveni anul viitor pe creștere, dar mi-l reproșez profund pentru modul în care am făcut-o. Brutal. Aveam presiunea FMI. Ei voiau mărirea cotei TVA, a cotei CAS și a presiunii fiscale. Eu le-am spus că merg și anunț părerea mea ca șef al statului. Eu le-am spus că ori așa ori nu mai avem acord. Am vrut să le arăt celor de la FMI că nu negociem cota unică și cota de CAS. (http://www.cotidianul.ro/traian-basescu-despre-taierea-pensiilor-si-salariilor-223441/)

    Directorul general al FMI, Dominique Strauss-Kahn, susţine că Fondul nu a fost de acord cu propunerea guvernului român de a reduce cu 25% salariile bugetarilor, şi că a propus oficialilor de la Bucureşti să crească taxele în special pentru cei „mai bogaţi”.(http://www.gandul.info/stiri/seful-fmi-noi-am-spus-nu-taierii-salariale-cu-25-am-propus-impozitarea-bogatilor-guvernul-roman-s-a-opus-vladescu-au-cerut-si-taieri-de-salarii-si-cresterea-tva-6143294)
     

  • Programul impus: Guvernul român ne-a spus: vom tăia 20 – 25% din salariile funcţionarilor. Noi am spus: nu, nu luaţi această măsură dacă vreţi să faceţi economii; măriţi impozitele şi mai ales impozitele pentru cei mai bogaţi”Guvernul a spus: nu, noi suntem cei care decidem. Şi acesta este adevărul: Guvernul decide întotdeauna, nu FMI. Noi spunem doar care e situaţia şi care e drumul de urmat. Guvernul propune măsurile, guvernul român le-a ales”, a declarat  directorul general al FMI, Strauss-Kahn, într-o emisiune a postului France 2. 
    (http://www.gandul.info/stiri/seful-fmi-noi-am-spus-nu-taierii-salariale-cu-25-am-propus-impozitarea-bogatilor-guvernul-roman-s-a-opus-vladescu-au-cerut-si-taieri-de-salarii-si-cresterea-tva-6143294)

    Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

De ce trăim în continuare într-o republică a procurorilor

…pentru că sistemul creat de Traian Băsescu a fost şi a rămas la fel de puternic, reuşind să demonstreze că dispune de o capacitate semnificativă de autoconservare şi autoprotecţie. Este adevărat, sistemul lui Băsescu nu se mai confundă în totalitate doar cu Traian Băsescu, însă răspunde la şantajul lui şi simultan se luptă pentru a-şi păstra puterea, influenţa şi avantajele. În acest scop, oferta de servicii a fost pusă la dispoziţia noului preşedinte, care a răspuns favorabil şi, declarativ, a început să se laude că încurajează instrumentarea dosarelor anticorupţie, ba chiar accelerarea lor. În realitate însă, Klaus Iohannis ne arată tuturor că nu vrea să vadă cât de dezechilibrată şi inechitabilă este situaţia din justiţie, cum rezultatele şi eficienţa anchetelor se topesc pe zi ce trece. Mai mult decât atât, sub acelaşi pretext, preşedintele blochează schimbarea legislaţiei penale despre care juriştii de meserie spun că generează abuzuri şi se antepronunţă faţă de orice tentativă de modificare a acesteia.

Sub această umbrelă de protecţie, procurorii lucrează şi îşi asumă că pot face orice, pentru că asupra lor nu există un sistem de pedeapsă. Orice procuror reclamat pentru un abuz este judecat de ai lui, care spun invariabil (sunt multe exemple în acest sens) că nu e chiar aşa de vinovat. Celeritatea în instrumentarea cauzelor nu este cuantificată în niciun fel. Pentru unii avem cercetarea rapidă a dosarelor în scopul combaterii corupţiei, desigur, în timp ce pentru alţii asistăm pur şi simplu la abandonarea lor.

Rezultatele sunt edificatoare pentru întreaga strategie. Elena Udrea, Dorin Cocoş, Alin Cocoş, Alina Bica, Videanu, fratele lui Băsescu, ginerele lui Băsescu, nepotul lui Băsescu, dacă ar fi să enumerăm doar piesele tari şi care au fost în prim-plan, sunt trimişi în judecată, dar au scăpat cu toţii de arest şi se află sub control judiciar. Nici chiar Băsescu nu pare să-şi facă prea multe probleme din cauza dosarelor penale. De partea cealaltă a baricadei, cei despre care se ştie că nu beneficiază de cel mai ridicat nivel de protecţie au rămas în continuare în spatele gratiilor. În tot acest timp, peste sesizările trimise de la Guvern în 2012 şi 2013 cu privire la jaful din guvernarea PDL au trecut anii şi nu s-a întâmplat nimic. Asta nu i-a împiedicat însă pe procurori să-l cheme pe primul ministru la DNA pentru fapte din 2007 şi 2008, când nu era nici premier, nici şef de partid.

Nu pot fi toate coincidenţe sau întâmplări, a devenit evident că această stare de lucruri este atent supravegheată şi gestionată. Soluţia, în opinia mea, este la Parlament şi stă în capacitatea parlamentarilor de a fi imuni la presiunile de la vârful justiţiei sau dinspre Cotroceni şi de a decide schimbarea legislaţiei conform propunerilor primite de la asociaţiile profesionale din sistemul de justiţie.

Dezbaterea publică va contribui în mod decisiv la această clarificare necesară, pentru că şi aşteptările cetăţenilor, după şase luni de la încheierea mandatelor lui Băsescu, sunt în continuare foarte mari. Înainte să ne punem întrebarea când va plăti acesta pentru faptele sale, avem de aşteptat ca actualul război din justiţie să se tranşeze şi legislaţia să fie adaptată la realitate, astfel încât să existe siguranţa că judecata asupra faptelor va fi cea corectă.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Preşedintele care îşi citeşte sentimentele din discurs

…este Klaus Iohannis. Le-a demonstrat asta liberalilor săptămâna trecută, când a avut nevoie să îşi arunce ochii în discursul scris pe foaie pentru a le transmite cel mai uman dintre sentimente: că i-a fost dor de ei. Preşedinte neamţ ! Prea puţini au băgat în seamă gestul, mult mai intresaţi fiind de faptul că preşedintele îşi vrea în continuare propriul guvern şi, diplomatic, prin cuvinte puţine, îi încurajează să depună moţiune de cenzură. Liberalii s-au arătat aşadar mulţumiţi că se află în continuare în graţiile lui Klaus Iohannis care, în loc să fie mediator şi echidistant, i-a anunţat că vrea să împartă puterea cu ei. Când credeam că am scăpat de Traian Băsescu, realitatea ne arată din păcate că mergem tot pe acelaşi drum…

Printre certuri cu PDL-ul, gafe, supărări şi stenograme, denunţuri, cărţi cu dezvăluiri şi probleme cu DNA-ul, liberalii l-au ascultat pe preşedinte şi au anunţat moţiune de cenzură. Poate ca să-i facă plăcere cu una dintre promisiunile prezidenţiale, poate pentru că n-au găsit altceva de reproşat Guvernului, moţiunea de cenzură a PNL va avea ca temă votul prin corespondenţă, o lege la care nimeni nu s-a opus. Ba din contră, pe această temă au existat discuţii chiar săptămâna trecută la Cotroceni, atât cu parlamentarii din diaspora, cât şi cu premierul. În plus, nu Guvernul este cel care trebuie să adopte această lege, ci Parlamentul, de preferat prin consens. Acest fapt transformă întregul demers, normal pentru opoziţie, într-un gest cu o semnificaţie politicianistă şi cel puţin confuză: liberalii depun practic moţiune de cenzură împotriva Parlamentului din care fac parte. Sunt primii care fac asta, rămâne de văzut cu ce rezultate, dar mai ales cu ce consecinţe !

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Cel mai politician dintre procurori, la dispoziţia preşedinţilor României. Aşteptăm demisia !

La fel cum obişnuia să declare pe timpul lui Traian Băsescu, (am văzut cu ce rezultate !) procurorul şef al DNA, Laura Codruţa Kovesi, ne spune şi acum că nu are obiectiv mai important decât lupta împotriva corupţiei. Aparent fără nicio legătură cu şefa DNA, preşedintele Klaus Iohannis anunţă şi el aceeaşi prioritate, considerând probabil că aşa va da mai multă greutate funcţiei prezidenţiale. Problema celor doi demnitari este că în loc să lase faptele şi respectul pentru lege să vorbească în locul bunelor intenţii, reuşesc aproape în tandem să demonstreze contrariul. Înţelegem astfel de ce anticorupţia este doar pentru cine vrea sistemul la un moment dat, iar unii politicieni sunt mai vulnerabili decât alţii, în funcţie de corecta şi oportuna lor poziţionare.

La ultima ieşire publică, preşedintele Iohannis a reuşit să uimească atât opinia publică, cât şi juriştii de meserie, spunând că nu va promulga modificările la Codul Penal şi Codul de Procedură Penală, aflate încă în dezbatere parlamentară. Este vorba despre pachetul de modificări legislative adoptat deja la Senat, dintre care cea mai cunoscută este înlocuirea “suspiciunilor rezonabile” cu “indicii temeinice”. Dovedind o lipsă de respect faţă de Parlament pe care numai la Băsescu am mai regăsit-o, preşedintele Iohannis s-a antepronunţat cu privire la această lege, înainte să o primească la promulgare, având ca argument, culmea, lupta anticorupţie ce trebuie să continue.

Interesant este că intenţia preşedintelui de a bloca modificările la Coduri vine doar în sprijinul procurorilor DNA, care în actualele condiţii vor putea continua arestările pe bandă rulantă. Dacă însă modificările vor fi adoptate, aceştia vor fi nevoiţi să prezinte mai întâi „indicii temeinice”, deci probe. Şi mai interesant este că există specialişti din sistem, jurişti, judecători, procurori care îl contrazic pe preşedinte şi spun că lipsa acestor modificări ar aduce haos în ordinea constituţională. Şi tot în această dezbatere, aflăm pentru prima dată că la Cotroceni este o echipă de jurişti foarte slab pregătită, ceea ce pune într-adevăr sub semnul întrebării orice opinie juridică, inclusiv faţă de legile care vin la promulgat.

În final, cine are totuşi de câştigat de pe urma acestor controverse care, sub pretextul luptei anticorupţie, în realitate generează suspiciuni şi nesiguranţă? În mod evident, protagoniştii dosarelor cu prejudicii de zeci de milioane de euro, care încă stau la DNA şi aşteaptă în continuare să fie trecute pe lista de priorităţi. Unde îi găsim pe toţi aceştia? În mod evident, la noul PNL sau în urmă cu şase luni, chiar pe scena campaniei electorale pentru prezidenţiale, în spatele lui Klaus Iohannis. Ce spune doamna Kovesi despre tot acest puzzle al intereselor? Nimic, ea luptă în continuare împotriva corupţiei, care de fapt stă blocată în sertarele DNA, sub atenta supraveghere a şefului statului.

În opinia mea, blocajele se rezolvă întotdeauna printr-o demisie. În acest caz, demisia şefei DNA ar fi soluţia de impulsionare reală pentru lupta anticorupţie şi ar elimina motivele de suspiciune şi lipsă de echilibru în tratarea dosarelor. Laura Codruţa Kovesi pare a fi mult prea obişnuită cu preşedinţii, ştie prea bine pe ce pedale să apese, cum să răspundă unor aşteptări chiar neexprimate, astfel încât toată lumea care contează să fie mulţumită. Kovesi la început de mandat Iohannis începe să semene atât de mult cu Kovesi care nici măcar nu vorbea cu Băsescu, dar ştia exact ce îşi doreşte acesta, încât ar trebui să lase locul liber unui procuror care habar nu are de politică.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Piramida denunţurilor

Dacă în această perioadă am fi urmărit un joc de domino al denunţurilor între infractori de drept comun, probabil că relaţiile dintre ei şi toată povestea ilegalităţilor n-ar fi ieşit cu nimic din tipare.

Însă faptul că asistăm de aproape cinci luni la construcţia unei piramide a denunţurilor între politicieni ce au acţionat precum infractorii, piramidă care se reclădeşte în arest sau în faţa instanţei, la fel de repede cum s-a format şi prima dată pe banii noştri, ne ajută să vedem tot mai clar mecanismul furtului din ultimii 10 ani. Faptele scoase acum la lumină de procurori se bazează pe un troc, în care libertatea se dă la schimb pentru denunţuri, la fel cum în trecut puterea se putea obţine şi menţine pe bani. Bani cash, la pungă.

Nu este unul singur care să fi furat de capul lui, neintegrat, nesupravegheat, neprotejat sau neşantajat. Se conturează tot mai clar chiar şi treptele de putere, după resursele financiare la care titularii aveau acces. Nu oricine putea ajunge în apropiere de vârful piramidei şi costa ilegalităţi de milioane de euro menţinerea la un astfel de nivel. De aceea, fiecare dintre cei care s-au aflat acolo ştie acum totul despre (fostul) coleg aflat acum în celula alăturată şi tranzacţionează informaţiile pentru avantajul libertăţii, chiar şi o perioadă de timp.

Aşa se explică atât eliberările, cât şi denunţurile pe bandă rulantă. Tot mai multe şi majoritatea pentru Elena Udrea, care la rândul ei se apropie de limita celor 3 luni de rezistenţă. Nu putem să ştim ce va fi la instanţă, însă un lucru este cert, în ciuda protecţei şi a strategiei care mai funcţionează încă pentru vârful piramidei. Cu cât aflăm mai multe, cu atât cercul se strânge mai repede, iar Traian Băsescu devine tot mai vulnerabil. Încă liber, dar din ce în ce mai vulnerabil.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Udrea, şah la Băsescu. Ce se întâmplă când Elena Udrea îşi pierde răbdarea în spatele gratiilor …

…echipa ei de comunicare începe să scrie pe facebook mesaje ce conţin acel tip de avertisment pe care Băsescu nu l-ar vrea sub nicio formă în spaţiul public. Într-o colaborare tacită cu avocaţii ce s-au dovedit uneori chiar mai performanţi decât procurorii, cei care comunică în locul Elenei Udrea vorbesc ţintit, pentru prima dată, despre celebra şedinţă de Guvern prezidată de Băsescu, în cadrul căreia s-a aprobat organizarea evenimentului Gala “Bute”.

Iar mutările-cheie ale jocului de şah, de data asta exprimate foarte clar, atacă exact ce nu s-a spus până acum :

• Dacă tot Guvernul Boc a fost de acord, de ce doar Udrea este în spatele gratiilor ?
• Dacă Băsescu s-a deplasat personal, pentru ca prin propria prezenţă să dea greutate oricărui proiect iniţiat de “protejata” sa, Băsescu de ce să nu aibă acum nimic de spus?
• Dacă şi Ruxandra Dragomir crede că Băsescu ar fi putut face mai mult pentru eliberarea Elenei Udrea, atunci de ce să nu fie obligat să o facă ?

Ca urmare, înaintea denunţurilor pe care Udrea a înţeles că într-un final va trebui să le scrie, pentru că nu are nicio altă soluţie de libertate, ne putem aştepta ca însuşi Traian Băsescu să fie chemat ca martor în dosarul Gala “Bute”. Dacă în paralel vor fi chemaţi şi alţi miniştri din Guvernul Boc, ce credeţi, vor spune că i-au aprobat proiectul Elenei Udrea datorită prezenţei lui Traian Băsescu în şedinţa de Guvern şi influenţei pe care acesta o exercita la momentul respectiv ?

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Despre influenţa rusă în cariera lui Traian Băsescu şi „antirusismul” declarativ al acestuia din timpul mandatelor de preşedinte

Cel mai important aspect este că începem să cunoaştem şi să dezbatem acest subiect, chiar dacă pentru moment doar sub forma unor emisiuni televizate, şi că îi descoperim diversele forme de manifestare din cei 10 ani de mandate Băsescu în funcţia de preşedinte al României. Putem vorbi, spre exemplu, despre felul în care s-a concretizat influenţa rusă asupra industriei româneşti în această perioadă, asupra politicii externe româneşti, ce contribuţie a avut preşedintele şi care au fost consecinţele în timp, atât pentru ţară, cât şi pentru el personal…

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Marea confruntare începe acum

…iar principalii protagonişti vor fi partenerii de până mai ieri, Elena Udrea şi Traian Băsescu, puşi în situaţia să lupte fiecare pentru libertatea personală. Udrea în spatele gratiilor pentru cel puţin 30 de zile, iar Băsescu în libertate, dând asigurări că totul va fi bine, este o situaţie care nu are cum să reziste în timp. În aceste condiţii, vorbim practic despre cel mai important meci care se joacă în acest an, cu scopul de a rezolva, prin efect de domino, dosarele de corupţie ce au intrat în sfârşit în atenţia procurorilor.

Toate au un numitor comun, acesta se numeşte Traian Băsescu, iar Elena Udrea a fost şi este singurul personaj suficient de apropiat şi informat, astfel încât să poată pune presiune pe cel care s-a situat timp de 10 ani în vârful piramidei. Atunci când Udrea va da semnalul că vrea să vorbească, chiar numai prin nominalizarea lui Băsescu în calitate de martor, în oricare dintre dosare, consecinţele vor fi de neoprit.

Dacă adăugăm la această strategie şi anunţul recent despre sechestrul terenurilor de la Nana, cu toate infracţiunile asociate, precum şi iminenta audiere a Ioanei Băsescu în zilele următoare, avem imaginea de ansamblu a cercului care se strânge în jurul fostului preşedinte.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Piramida infracţională a epocii Băsescu

Image_0303-2140(CH-90)

…depăşeşte, în opinia mea, prin amploare, orice structură de acest tip cunoscută până în prezent în România. Indiferent de ramificaţia pe care am încerca să o analizăm, constatăm că în spatele personajelor implicate, dezvăluite public abia după ce Băsescu nu a mai fost preşedinte, se ascund alte şi alte legături care îmbină interesele financiare cu cele politice. Descoperim astfel oameni şi fapte, unii din imediata noastră apropiere, care au marcat destine în cei 10 ani de epocă Băsescu. Sunt convins că legea va ajunge şi la ei mai devreme sau mai târziu, pentru că tăvălugul nu mai poate fi oprit.

Ca senator, am considerat că este normal să explic mecanismele legale prin care instituţiile statului pot să intervină. Din acest punct de vedere, apreciez dezbaterea publică declanşată în aceste zile ca fiind extrem de productivă. Dar cel mai important aspect care se conturează este nivelul de aşteptare foarte ridicat referitor la tratamentul corect în faţa legii pentru cetăţeanul Băsescu Traian, fost preşedinte. În opinia mea, este o chestiune de ore şi nu de zile, până când acesta ar trebui să fie chemat să dea explicaţii în faţa procurorilor.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr