De ce trăim în continuare într-o republică a procurorilor

…pentru că sistemul creat de Traian Băsescu a fost şi a rămas la fel de puternic, reuşind să demonstreze că dispune de o capacitate semnificativă de autoconservare şi autoprotecţie. Este adevărat, sistemul lui Băsescu nu se mai confundă în totalitate doar cu Traian Băsescu, însă răspunde la şantajul lui şi simultan se luptă pentru a-şi păstra puterea, influenţa şi avantajele. În acest scop, oferta de servicii a fost pusă la dispoziţia noului preşedinte, care a răspuns favorabil şi, declarativ, a început să se laude că încurajează instrumentarea dosarelor anticorupţie, ba chiar accelerarea lor. În realitate însă, Klaus Iohannis ne arată tuturor că nu vrea să vadă cât de dezechilibrată şi inechitabilă este situaţia din justiţie, cum rezultatele şi eficienţa anchetelor se topesc pe zi ce trece. Mai mult decât atât, sub acelaşi pretext, preşedintele blochează schimbarea legislaţiei penale despre care juriştii de meserie spun că generează abuzuri şi se antepronunţă faţă de orice tentativă de modificare a acesteia.

Sub această umbrelă de protecţie, procurorii lucrează şi îşi asumă că pot face orice, pentru că asupra lor nu există un sistem de pedeapsă. Orice procuror reclamat pentru un abuz este judecat de ai lui, care spun invariabil (sunt multe exemple în acest sens) că nu e chiar aşa de vinovat. Celeritatea în instrumentarea cauzelor nu este cuantificată în niciun fel. Pentru unii avem cercetarea rapidă a dosarelor în scopul combaterii corupţiei, desigur, în timp ce pentru alţii asistăm pur şi simplu la abandonarea lor.

Rezultatele sunt edificatoare pentru întreaga strategie. Elena Udrea, Dorin Cocoş, Alin Cocoş, Alina Bica, Videanu, fratele lui Băsescu, ginerele lui Băsescu, nepotul lui Băsescu, dacă ar fi să enumerăm doar piesele tari şi care au fost în prim-plan, sunt trimişi în judecată, dar au scăpat cu toţii de arest şi se află sub control judiciar. Nici chiar Băsescu nu pare să-şi facă prea multe probleme din cauza dosarelor penale. De partea cealaltă a baricadei, cei despre care se ştie că nu beneficiază de cel mai ridicat nivel de protecţie au rămas în continuare în spatele gratiilor. În tot acest timp, peste sesizările trimise de la Guvern în 2012 şi 2013 cu privire la jaful din guvernarea PDL au trecut anii şi nu s-a întâmplat nimic. Asta nu i-a împiedicat însă pe procurori să-l cheme pe primul ministru la DNA pentru fapte din 2007 şi 2008, când nu era nici premier, nici şef de partid.

Nu pot fi toate coincidenţe sau întâmplări, a devenit evident că această stare de lucruri este atent supravegheată şi gestionată. Soluţia, în opinia mea, este la Parlament şi stă în capacitatea parlamentarilor de a fi imuni la presiunile de la vârful justiţiei sau dinspre Cotroceni şi de a decide schimbarea legislaţiei conform propunerilor primite de la asociaţiile profesionale din sistemul de justiţie.

Dezbaterea publică va contribui în mod decisiv la această clarificare necesară, pentru că şi aşteptările cetăţenilor, după şase luni de la încheierea mandatelor lui Băsescu, sunt în continuare foarte mari. Înainte să ne punem întrebarea când va plăti acesta pentru faptele sale, avem de aşteptat ca actualul război din justiţie să se tranşeze şi legislaţia să fie adaptată la realitate, astfel încât să existe siguranţa că judecata asupra faptelor va fi cea corectă.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Cel mai politician dintre procurori, la dispoziţia preşedinţilor României. Aşteptăm demisia !

La fel cum obişnuia să declare pe timpul lui Traian Băsescu, (am văzut cu ce rezultate !) procurorul şef al DNA, Laura Codruţa Kovesi, ne spune şi acum că nu are obiectiv mai important decât lupta împotriva corupţiei. Aparent fără nicio legătură cu şefa DNA, preşedintele Klaus Iohannis anunţă şi el aceeaşi prioritate, considerând probabil că aşa va da mai multă greutate funcţiei prezidenţiale. Problema celor doi demnitari este că în loc să lase faptele şi respectul pentru lege să vorbească în locul bunelor intenţii, reuşesc aproape în tandem să demonstreze contrariul. Înţelegem astfel de ce anticorupţia este doar pentru cine vrea sistemul la un moment dat, iar unii politicieni sunt mai vulnerabili decât alţii, în funcţie de corecta şi oportuna lor poziţionare.

La ultima ieşire publică, preşedintele Iohannis a reuşit să uimească atât opinia publică, cât şi juriştii de meserie, spunând că nu va promulga modificările la Codul Penal şi Codul de Procedură Penală, aflate încă în dezbatere parlamentară. Este vorba despre pachetul de modificări legislative adoptat deja la Senat, dintre care cea mai cunoscută este înlocuirea “suspiciunilor rezonabile” cu “indicii temeinice”. Dovedind o lipsă de respect faţă de Parlament pe care numai la Băsescu am mai regăsit-o, preşedintele Iohannis s-a antepronunţat cu privire la această lege, înainte să o primească la promulgare, având ca argument, culmea, lupta anticorupţie ce trebuie să continue.

Interesant este că intenţia preşedintelui de a bloca modificările la Coduri vine doar în sprijinul procurorilor DNA, care în actualele condiţii vor putea continua arestările pe bandă rulantă. Dacă însă modificările vor fi adoptate, aceştia vor fi nevoiţi să prezinte mai întâi „indicii temeinice”, deci probe. Şi mai interesant este că există specialişti din sistem, jurişti, judecători, procurori care îl contrazic pe preşedinte şi spun că lipsa acestor modificări ar aduce haos în ordinea constituţională. Şi tot în această dezbatere, aflăm pentru prima dată că la Cotroceni este o echipă de jurişti foarte slab pregătită, ceea ce pune într-adevăr sub semnul întrebării orice opinie juridică, inclusiv faţă de legile care vin la promulgat.

În final, cine are totuşi de câştigat de pe urma acestor controverse care, sub pretextul luptei anticorupţie, în realitate generează suspiciuni şi nesiguranţă? În mod evident, protagoniştii dosarelor cu prejudicii de zeci de milioane de euro, care încă stau la DNA şi aşteaptă în continuare să fie trecute pe lista de priorităţi. Unde îi găsim pe toţi aceştia? În mod evident, la noul PNL sau în urmă cu şase luni, chiar pe scena campaniei electorale pentru prezidenţiale, în spatele lui Klaus Iohannis. Ce spune doamna Kovesi despre tot acest puzzle al intereselor? Nimic, ea luptă în continuare împotriva corupţiei, care de fapt stă blocată în sertarele DNA, sub atenta supraveghere a şefului statului.

În opinia mea, blocajele se rezolvă întotdeauna printr-o demisie. În acest caz, demisia şefei DNA ar fi soluţia de impulsionare reală pentru lupta anticorupţie şi ar elimina motivele de suspiciune şi lipsă de echilibru în tratarea dosarelor. Laura Codruţa Kovesi pare a fi mult prea obişnuită cu preşedinţii, ştie prea bine pe ce pedale să apese, cum să răspundă unor aşteptări chiar neexprimate, astfel încât toată lumea care contează să fie mulţumită. Kovesi la început de mandat Iohannis începe să semene atât de mult cu Kovesi care nici măcar nu vorbea cu Băsescu, dar ştia exact ce îşi doreşte acesta, încât ar trebui să lase locul liber unui procuror care habar nu are de politică.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Şantajul lui Băsescu la sistemul pe care l-a creat

…sau ce face Băsescu atunci cănd “echipa” dă semne că se poate întoarce împotriva lui

Războiul nervilor între Traian Băsescu şi unii dintre cei mai apropiaţi colaboratori ai săi, executanţi ai ordinelor din timpul mandatelor de preşedinte, a ajuns acum aproape de explozie. Era de fapt ultima strategie ce se putea imagina, înainte ca procurorii şi judecătorii cu putere de decizie să îşi facă în sfârşit treaba şi să îi ceară lui Băsescu mărturii judiciare, pentru toate dosarele penale în care acesta este implicat.

Pericolul evident şi teama de a-şi schimba oricând statutul, de la fost preşedinte la cel de martor sau inculpat, l-au determinat pe Băsescu să treacă imediat la şantaj pe faţă, prin mesaje transmise suficient de clar celor care ştiu cu ce să îl acuze şi pot să facă acest lucru. Îi va trage după el oricând, indiferent de dosarele în care ar urma să fie implicat, pentru simplul motiv că timp de 10 ani, ei ar fi fost executanţii, el doar a dat dispoziţii. Fosta “echipă” a fostului preşedinte devine astfel ţintă principală a acestuia, într-o ironie a sorţii ce numai la Băsescu ar fi putut să apară.

Aceasta este cheia care explică dorinţa bruscă de a o vizita pe Alina Bica, exprimată imediat după eliberarea din penitenciar a fostei şefe de la DIICOT. Prietena Elenei Udrea se transformă astfel în principalul element de presiune de care Traian Băsescu se foloseşte, pentru că ea este cea care poate confirma că ştie cum au mers lucrurile, a primit şi executat ordine de arestări sau de muşamalizări, tocmai de la cei care acum nu mai vor să răspundă la comenzile fostului preşedinte. Deci şi aceştia ar putea răspunde în solidar, pentru că ordinele de la Cotroceni dacă nu veneau direct, întotdeauna exista un intermediar obligat sau dispus să le transmită.

Care este singurul răspuns valabil în faţa unui astfel de şantaj ? Doar instrumentarea corectă şi promptă a dosarelor ce îl vizează pe Traian Băsescu, deşi un semnal ferm în acest sens din partea celor vizaţi se lasă mult prea mult aşteptat.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Dosarul “banii la pungă” …

…constituit deja în ochii opiniei publice ca o realitate, şi care vorbeşte despre fonduri fraudate, bani negri folosiţi la prezidenţialele din 2009, al căror beneficiar direct a fost Traian Băsescu, aşteaptă în continuare să fie recunoscut, asumat şi anunţat în mod oficial şi de procurori.

În timp ce DNA se laudă în aceste zile cu un val de cereri de arestare, unele discutabile, altele nu, pentru a manipula în mod convingător ideea de luptă anticorupţie, dosarele cu adevărat importante, care vizează capii jafului generalizat, centrele de putere unde se strângeau genţile sau pungile cu bani, stau sub semnul incertitudinii sau pur şi simplu nu există.

Din reţinută pentru 24 de ore în dosarul Microsoft, apoi cu 30 de zile de arest preventiv şi arest la domiciliu, Elena Udrea a scăpat definitiv de cererea procurorilor de prelungire a măsurii privative de libertate şi doreşte să dea aceeaşi lovitură şi în dosarul “Gala Bute”. Băsescu ajunge şi el în situaţia să jongleze cu procurorii, pentru că dosarul de şantaj în cazul Firea este doar un dosar de şantaj, nu reprezintă o cauză anticorupţie.

Este un semnal de alarmă pe care îl avem în urma evenimentelor din ultimele zile, în care se joacă tocmai credibilitatea justiţiei. Dacă în spatele presiunii publice pentru arestări din tot spectrul politic se ascunde de fapt o cale de salvare pentru cei care au stat la butoanele de comandă, atunci înseamnă că nu ne îndreptăm în direcţia corectă.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Dreptate până la capăt. Chiar se întâmplă.

Arestările pe bandă rulantă în dosarele controversate ale retocedărilor scot la iveală jocuri de interese despre care toată lumea vorbea încă din 2010, dar nimeni nu acţiona. Sumele incredibile, de zeci de milioane de euro, cu destinaţia de şpagă directă doar pentru despăgubirile la retrocedări, ne oferă proporţiile reale ale furtului generalizat din timpul regimului Băsescu, cu implicarea tuturor celor care l-au organizat şi coordonat.

Acuzaţiile şi informaţiile lansate în spaţiul public la adresa lui Cocoş, Udrea, Oltean, Stelian, Topoliceanu, Dumitran, Bica – alături de pionii mai mici sau de cei care se pregătesc probabil să li se alăture – scot la iveală filierele ce nu mai aveau nicio limită în a drena banii publici spre interese private şi politice. Ce se întâmplă acum este doar începutul, primii care scriu şi vorbesc, dar şi primii care plătesc. Anul viitor probabil, ar trebui să-i vedem pe cei din vârful piramidei, care au creat şi condus întregul sistem, timp de 10 ani.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Lungiţi prezidiul, ca să ajungă pentru toată lumea !

Incredibilă, fără rezerve, pătimaşă şi total ruptă de realitate, aşa se vede din exterior campania internă pentru conducerea PDL. Trebuie să recunosc, dacă democrat-liberalii se pricep totuşi la ceva, atunci pot să spun că ştiu ce este aceea o desfăşurare de forţe chiar şi pentru o bătălie internă, cu orice riscuri şi indiferent de victimele colaterale. Aşa s-a ajuns la declaraţiile care tind spre penibil, ale lui Udrea împotriva lui Blaga, ale lui Blaga împotriva lui Udrea şi ale Monicăi Macovei împotriva celor doi, chiar dacă nu direct, ci prin “intelectualii” transformaţi în intermediari.

Interesant unul dintre comentariile pe care le-am auzit recent cu privire la spectacolul oferit de PDL în aceste zile, prin moţiunile celor care aspiră la funcţia de preşedinte :
“ Niciunul dintre cei trei nu poate candida fără să răspundă politic pentru tot ce au făcut cât timp au fost la putere !” Ori tocmai în asta stă şi ineditul situaţiei : nimeni de la PDL nu şi-a propus să răspundă politic ! Toţi se înghesuie să primească o funcţie de conducere şi pentru asta sunt interesaţi doar cum să se poziţioneze mai bine, în funcţie de favoriţii momentului.

Soluţia, cred eu, ar putea fi un prezidiu mai lung, care să îi cuprindă pe toţi cei care vor să devină şefi, pentru că în astfel de condiţii, de reformare a partidului în special şi a opoziţiei în general, nici nu mai poate fi vorba.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Justiţia, ultima carte a preşedintelui

Este o miză esenţială, care stă la baza tuturor negocierilor, declaraţiilor şi manipulărilor din aceste zile. Preşedintele spune că vrea să protejeze justiţia, când în realitate îl interesează numai acei oameni din justiţie care îi răspund la comenzi. Cum Mona Pivniceru nu este unul dintre ei, din contră, dar nici reproşuri legate de integritate şi profesionalism nu poate să îi facă, Traian Băsescu caută acum acea cale prin care să ocolească decizia ministrului Justiţiei, pentru a-şi atinge scopurile.

Numai dacă n-am fi avut niciodată de-a face cu Traian Băsescu, am fi putut să credem că-l mai interesează dacă îşi va scurta sau nu mandatul cu câteva luni sau o jumătate de an. Nu, singura temă care îl preocupă este cum să reuşească să securizeze dosarele de corupţie ale liderilor PDL, inclusiv cauzele care îl privesc direct.

Asta înseamnă eforturi pentru a-şi asigura protecţia unor procurori stimulaţi să ţină dosarele respective la sertar, înseamnă în mod implicit controlul asupra şefilor acestor procurori, a şefilor de la Parchetul General şi DNA, pe scară ierarhică îl interesează apoi cine îi confirmă pe aceştia şi cum s-ar putea ca mişcarea iniţiată de judecători pentru sancţionarea oamenilor lui Băsescu să fie oprită.

Personal, cred că Băsescu vorbeşte depre negociere datorită declaraţiilor pe care Victor Ponta le-a făcut cu privire la faptul că ar fi foarte bine ca procurorii să fie independenţi, aşa cum sunt şi judecătorii. Poate că veţi avea o imagine în ceea ce priveşte impactul unei decizii de acest fel, dacă vă gândiţi la vraful de plângeri penale şi sesizări adresate Parchetului General ce fac referire la faptele de corupţie din guvernările Boc şi MRU. Îl văd pe Victor Ponta cum întreabă frecvent de ce nu există niciun fel de rezultat şi nimeni de la Parchetul General şi DNA nu-i răspunde. Adevărata luptă pentru protecţie acum se dă, iar Traian Băsescu, aşa cum văd eu, este dispus să tragă foarte mult de timp, pentru a păstra situaţia actuală.

M-a uimit foarte tare când un ales local mi-a spus că se teme de repercusiuni dacă spune ceea ce gândeşte. Eu cred însă că, dacă nu ai vulnerabilităţi în viaţă, nu există motive să te temi de niciun fel de justiţie. De ani de zile spun ce vreau despre Băsescu, Anastase, Udrea, n-am păţit niciodată nimic şi sunt convins că nici n-o să păţesc. Dar dacă există chiar şi un singur exemplu care să contrazică experienţa mea de viaţă şi politică, atunci înseamnă că omul a avut dreptate şi poate merită să mai reflectăm. Dacă justiţia la care ţine atât de mult Băsescu înseamnă că există oameni care încă se tem să spună ceea ce cred, ne putem explica de ce asistăm acum la o asemenea bătălie, chiar şi cu armele diplomaţiei.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Frica păzeşte facturile la “Zilele Ploieştiului”

Le-a fost frică.
Nu cred că este vorba neapărat de un gest politic neinspirat şi nu ştiu, cel puţin deocamdată, cât de grave sunt ilegalităţile comise. Pur şi simplu le-a fost frică să nu se descopere reţeaua de partid a PD-L şi de aceea au mobilizat tot arsenalul, în aşa fel încât să nu existe cadrul oficial, adică o comisie a Consiliului Local care să verifice cum s-au cheltuit banii publici la “Zilele Ploieştiului”.

Ordinul a fost aşa : PD-L a votat împotrivă, PNG la fel (sub stricta supraveghere a doamnei Becheanu, soţia directorului de la RADET Bucureşti – funcţie obţinută cu sprijinul direct al Robertei Anastase), iar PNL s-a abţinut. Au fost negocieri aprinse, condimentate cu puţin scandal în spatele uşilor închise şi telefoane de ameninţare. Ca urmare a votului politic, proiectul de constituire a unei comisii care să verifice cum s-au cheltuit 6 miliarde de lei de la bugetul local pentru organizarea evenimentului “Zilele Ploieştiului” a fost respins.

Nu trebuie să vă miraţi prea mult! Aşa procedează liderii de la PD-L ori de câte ori sunt puşi în faţa unor situaţii limită, aşa procedează şi în campaniile electorale. Să îi oblige pe ei cineva să dea socoteală ? Aşa ceva nu se poate accepta ! Şi-au asumat inclusiv riscul ca asupra lor să planeze convingerea că într-adevăr au ceva de ascuns. Ştiţi pe ce mizează ? Că lumea va uita, că peste un timp nimeni nu-şi va mai aminti despre secretomania în cheltuirea banului public practicată de PD-L, care în prezent, conduce Ploieştiul.

Trebuie să îi observaţi atent ! În spatele pungilor cu cadouri din campaniile electorale se ascund interesele de partid în faţa cărora nimeni nu comentează. Ordinele nu se discută, se execută ! Nu contează modalităţile, nu contează oamenii, de multe ori nu contează nici banii, ci cât de rapid reuşesc să îşi atingă scopul.

În acest caz, scopul a fost protecţia Robertei Anastase.
Nu ar fi existat nicio justificare dacă la comisie s-ar fi descoperit pe documente că banii de la bugetul local al Ploieştiului au fost orientaţi aşa cum a stabilit doamna preşedinte, către firmele de partid. Şi s-ar fi descoperit, pentru că mulţi dintre cei care muncesc nu mai acceptă dictatura de partid !

Spre exemplu, credeţi că Elena Băsescu şi Traian Băsescu ar fi participat la un eveniment organizat de o firmă neverificată, în plină campanie electorală ? În niciun caz ! Roberta Anastase, adevăratul organizator, a garantat că totul va fi în regulă, la dispoziţia familiei prezidenţiale. Şi a fost, la concurenţă cu Ridzi şi Udrea.

Ştiu că toţi cei interesaţi de subiect vor să ştie dacă va exista o continuare.
Va exista, pentru că secretomania şi cheltuirea banilor publici în scopuri electorale se manifestă nu numai în cazul “Zilelor Ploieştiului”, ci devine o practică obişnuită pentru administraţia locală condusă de primarul PD-L, Andrei Volosevici.

Da, domnule primar, lucrurile nu se vor opri aici, vor exista în continuare demersuri oficiale ! Aveţi totuşi timp să explicaţi cum aţi cheltuit banii publici la “Zilele Ploieştiului”. Spre exemplu, puteţi să urmaţi exemplul doamnei Udrea, să faceţi expoziţie cu facturile şi contractele pe baza cărora aţi facut plăţile, la care puteţi să adăugaţi şi sponsorii. Dacă aţi reuşit între timp să refaceţi aceste documente ….

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Cum s-au tocat 6 miliarde la Zilele Ploieştiului ? (II)

Ploieştiul păstrează tradiţia PD-L :
90.000 euro pentru spectacole de divertisment şi parcuri de distracţii

Spre deosebire de evenimentele organizate de Ridzi şi Udrea, unde trebuie să recunoaştem că mai putem vorbi de anunţuri puse pe site, de cheltuieli defalcate cât de cât, la Ploieşti nu ştim aproape nimic.

Nu ştim cât a costat o scenă (au fost patru la număr, amplasate în centru şi în cartiere), nu ştim cât au costat artiştii, nu ştim dacă s-au mai făcut economii pentru faptul că în seara de sâmbătă 30 mai, când erau anunţate spectacole, a plouat torenţial şi programul a fost anulat.
Da, ştiu, s-au reprogramat pentru duminică, dar chiar toate ?

A verificat cineva cum s-au desfăşurat spectacolele în cele 4 zone ale Ploieştiului ? Există documente de constatare, prin care să se certifice că serviciile plătite au fost şi executate, pentru toată durata evenimentului ? Aceste detalii sunt în continuare secrete.

De ce spun că răspunsul primarului Andrei Volosevici este formulat în bătaie de joc … Sunt mai multe întrebări rămase în continuare fără răspuns, decât informaţii certe. Ştim că serviciile de divertisment (scene cu sisteme de sunet şi lumini, onorarii artişti şi DJ), precum şi parcurile de distracţii au costat în total 378.000 RON, (aproape 4 miliarde de lei vechi) sau 90.000 euro.

Toţi banii au ajuns la firma CONSULT MEDIA GROUP SRL, “contractul fiind atribuit prin achiziţie directă, desfăşurată în conformitate cu prevederile Procedurii interne “Achiziţii publice şi contracte”, prin alegerea ofertei cu preţul cel mai scăzut dintre ofertele corespunzătoare primite, ca urmare a studiului realizat pe piaţa specifică”.

Ce ar trebui să înţelegem de-aici ?
În primul rând că Primăria a realizat un studiu pe piaţa destul de animată a organizatorilor de spectacole în aer liber. Foarte bine ! Documentul care atestă faptul că acest studiu chiar a fost făcut trebuie să devină public !

În continuare, dacă mergem pe logica răspunsului oficial, Primăria a dat un anunţ (unde, nu se ştie) şi a primit cel puţin 2 oferte. Firma CONSULT MEDIA GROUP SRL a avut oferta cu preţul cel mai scăzut şi, din acest motiv, a primit contractul în valoare de 90.000 euro, adică 74 % din bugetul general al evenimentului “Zilele Ploieştiului”, deja achitat. Foarte important de consemnat !

Primarul Andrei Volosevici trebuie să dovedeasca prin documente oficiale că lucrurile au stat în acest fel. Este de datoria lui să explice public cum s-a derulat procedura de achiziţie, unde a dat anunţul (pe site-ul instituţiei, www.ploiesti.ro, nu există aşa ceva) şi care au fost cealalte oferte, pentru că 74% din bugetul unui eveniment de acest fel trebuie justificat în cele mai mici amănunte. Spre exemplu, ca o dovadă a deplinei transparenţe, de ce nu se publică contractul 12005/28.05.2009, încheiat între Primăria Ploieşti şi CONSULT MEDIA GROUP SRL ?

Prin cererea formulată conform Legii 544, primarul trebuia să indice “în mod defalcat, sumele cheltuite pentru fiecare dintre manifestările anunţate în program”. Nu a prezentat astfel de informaţii. A ignorat pur şi simplu solicitarea sau s-a făcut că uită .În schimb, a prezentat informaţii generale, care lasă loc de interpretări. Premeditare, teribilism sau pur şi simplu, precauţie ?

Dacă primarul ar fi spus cât a costat fiecare scenă, cu instalaţiile de sunet şi lumini, cât au costat artiştii, oricine ar fi putut să aprecieze cu adevărat în ce măsură banii publici au fost cheltuiţi corect şi oportun, cu preţul cel mai mic.

Primarul Andrei Volosevici nu a dorit acest lucru, a dat răspunsuri confuze şi incomplete, ceea ce explică pe deplin asemănările cu scandalul Ridzi, unde au trecut tot câteva săptămâni până când, la presiunile opiniei publice, doamna ministru a fost obligată să explice cum a cheltuit bugetul pentru Ziua Tineretului.

Diferenţa este că la Ploieşti, trebuie să facem rost de o “opinie publică”, care să îl determine pe primar să dea explicaţii complete despre felul în care a cheltuit aproape 6 miliarde de lei din bugetul public, nu să scrie răspunsuri în bătaie de joc.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr