Câteva întrebări și concluzii de etapă, despre ofensiva DNA

  1. Dintre sutele sau miile de transferuri de obiective din domeniul public al statului în domeniul public al unui județ, de ce la ora actuală discutăm doar despre dosarul “Belina”? Cum gestionăm riscul evident ca orice acțiune guvernamentală, anume selectată, să fie trasformată într-o faptă penală ?
  2. De ce dintr-o listă întreagă de miniștri semnatari ai unor documente asumate de Guvernul Ponta, în prezent răspund doar doi, și asta în condițiile în care dosarul a fost deschis cu patru ani în urmă ?
  3. Dacă există miniștri care au avut obiecțiuni cu privire la procedura de transfer derulată la nivel guvernamental, iar premierul de atunci știa despre ele, de ce și-a pus semnatura finală pe Hotărârea de Guvern?
  4. Timpul va dovedi dacă Victor Ponta a făcut denunțuri împotriva foștilor colegi de partid, în dosarul “Belina” sau doar declarații de martor într-o cauză conexă.El neagă denunțurile, deși există mai multe elemente de logică în desfășurarea faptelor care îl contrazic. Poate sunt doar speculații sau simple întâmplări, de aceea spun că timpul ne va lămuri dacă fostul lider și-a sacrificat într-adevăr, sub orice formă, unii dintre membrii fostei sale echipe. Personal, sper că nu, dar aș avea câteva observații:
    • Am sesizat la Victor Ponta o schimbare de atitudine, parcă vorbește altfel, ca și cum s-ar certa permanent cu unii dintre cei cu care înainte lucra. Greu de explicat așa ceva !
    • Nu este important dacă îl cred eu pe Victor Ponta, ci cum îi convinge pe oamenii simpli care i-au dat votul !
    • Mi s-a părut extrem de interesantă o declarație a avocatului Maria Vasi: “Domnul Ponta a fost audiat într-un dosar deschis în 2014. În acest dosar, deși s-au făcut audieri care priveau problematica de lacul Belina, s-au făcut audieri în lipsa avocaţilor care aveau dreptul să asiste la audierile care se fac în legătură cu lacul Belina”.
  5. Dacă dosarul “Belina” a fost scos la momentul oportun pentru a-l determina pe Liviu Dragnea să devină ceva mai cooperant cu “statul paralel” și să închidă ochii, el și ministrul Justiției, la controlul dispus de CSM în privința managemenului de la DNA, asta ne poate duce cu gândul la faptul că astfel de tehnici de influențare și presiune au fost posibile în trecut, cu alți premieri, șefi de partide sau miniștri de justiție. Nimeni nu experimentează proceduri noi, la un asemenea nivel, într-o perioadă de criză ! Dar dacă astfel de negocieri au fost posibile la un moment dat și acum s-a încercat reluarea lor, atunci avem o explicație despre cum s-a format și consolidat noua “poliție politică” în România.
  6. În aceste condiții, oricine este vizat de un dosar ce cu ușurință poate fi asimilat cu “poliția politică” nu trebuie să își dea demisia, indiferent de funcția publică pe care o ocupă. Criteriile de integritate ale partidelor, pe care la un moment dat le-am susținut ca modalitate de reformare a clasei politice, au apărut în contextul în care se estima un nivel de integritate cel puțin egal din partea procurorilor. Realitatea de fiecare zi ne dovedește că nu mai este cazul ! De aceea, percepția trebuie să se schimbe și să înțelegem că un om poate fi numit vinovat de o faptă penală doar atunci când judecătorii emit o sentință definitivă și irevocabilă la adresa lui. Acuzațiile aduse de procurori nu mai pot reprezenta un reper !

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Când idolii își pierd poleiala

Victor Ponta a pornit astăzi pe un alt drum în politică, despre care ne-a spus că va fi altfel decât tot ce am auzit și văzut până acum.  Dincolo de poziționări, racolări, alianțe sau atacuri la alți lideri politici, cred că Victor Ponta are datoria să procedeze chiar altfel decât ne-a obișnuit și să clarifice câteva aspecte controversate ale mandatului său ca premier.

  1. Cum și de ce a nominalizat-o pe Laura Kovesi ca procuror șef DNA ?
  2. De ce a acceptat să fie șantajat și amenințat, chiar și din poziția de premier al României, astfel încât autostrada Comarnic-Brașov (proiect în vigoare la vremea respectivă) să nu se construiască ?

Pentru că la baza oricărui proiect politic trebuie să stea în primul rând adevărul și având în vedere că cele două probleme au influențat în mod determinant societatea românească, în fața românilor care i-au acordat încrederea, Victor Ponta are datoria să răspundă la modul concret. 

În mod special pentru Prahova, clarificarea contextului în care a fost blocată construcția autostrăzii Comarnic – Brașov este cu atât mai importantă cu cât în prezent, premierul Tudose și liderul PSD, Liviu Dragnea, au anunțat fără niciun fel de problemă transformarea acestui proiect într-unul de importanță strategică pentru România. Și nu doar atât… Pentru prima dată se vorbește despre includerea Ploieștiului pe traseul autostrăzi București-Brașov.  „Să vedem ce se poate face astfel încât să nu avem întreruptă autostrada între Ploieşti şi Comarnic”, a spus Liviu Dragnea, ceea ce pentru mine, ca ploieștean, este cu adevărat un obiectiv deosebit de important.

În acest context, întrebarea care se pune este de ce atunci, în Guvernul Ponta, acest lucru nu a fost posibil și acum devine nu doar o preocupare a guvernării actuale, ci și un proiect de importanță strategică ?

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Dacian Cioloș, minciuna la rang guvernamental

Cum să te anunțe oficial liberalii că vei fi premierul lor și tu să susții în continuare că ești independent…

Cum să mai spui că ești primul ministru al unui guvern tehnocrat, când tu faci deja liste scurte cu miniștrii actuali, care te vor urma în viitoarea structură politică a Executivului…

Cum să conduci România catastrofal timp de un an, să vrei să mergi mai departe în aceeași funcție și să crezi că simpla etichetă și susținere politică îți pot da iluzia unui nivel de competență ! Nu, LIPSA DE COMPETENȚĂ este clară, dovedită, n-are cum să fie schimbată doar cu o siglă de partid !

Vei rămâne același premier al președintelui, al Bruxelles-ului, al PNL-ului, al lui Soros, al lui Nicușor Dan, dar al poporului român, niciodată !

Și dacă mai adăugăm aici și ipocrizia de tip “m-am ținut de cuvânt, am rămas independent”, avem tabloul perfect al minciunii de tip PDL, pe care doar Traian Băsescu a mai reușit să o aducă la nivel de artă.

Asta ne așteaptă după 11 decembrie, dacă românii cu drag de România nu fac front comun ! Avem în față, din nou, o coaliție toxică, antinațională, care pregătește o guvernare toxică, ce va pune în pericol viitorul României, așa cum a dovedit deja că este în stare să o facă, în anul care tocmai se încheie !

Liviu Dragnea și PSD-ul au datoria să se trezească la realitate și să nominalizeze alternativa la Cioloș și Soros ! Noi, la Partidul România Unită susținem în continuare cu tărie că Victor Ponta este premierul pe care România profundă are nevoie ! Stânga românească trebuie să-l nominalizeze oficial, pentru că românii care merg la vot au nevoie de această speranță !

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

De ce nu avem moțiune de cenzură și nici nu vom avea

Fapte, cifre, declarații, mai mulți lideri politici, același partid. PSD.

• Victor Ponta, fost premier al României, fost președinte PSD:
“Fostul premier Victor Ponta a declarat, la România TV, că dacă după alegerile din toamnă, preşedintele Klaus Iohannis va numi tot un guvern tehnocrat, se vor tăia din nou pensii şi salarii. Acesta a declarat în emisiunea „România Exclusiv”, că în 2017 se va repeta scenariul din 2010, dacă nu va fi pus un premier politic. http://www.romaniatv.net/victor-ponta–previziuni-pentru-2017–ciolos-o-sa-ne-anunte-ca-taie-salariile-si-pensiile_299316.html
“România nu va încasa niciun ban din fondurile europene nici în 2017.” http://www.stiripesurse.ro/victor-ponta-anun-apocaliptic-pentru-romania-ce-ne-a-teapta-e-teribil_1147225.html

• Eugen Teodorovici, fost ministru în Guvernul Ponta:
“Eugen Teodorovici, fost ministru al Fondurilor Europene, crede că în 2017 vor fi tăiate salarii și pensii, pentru că Guvernul tehnocrat condus de premierul Dacian Cioloș face totul contrar așteptărilor. Mai mult, el anunță o amendă uriașă ce va fi aplicată României și chiar cere ca fiecare ministru ce nu și-a făcut treaba la timp să răspundă”. http://www.dcnews.ro/cutremur-romania-amenda-colosala-taieri-de-salarii-i-pensii-se-cere-raspunderea-mini-trilor_509810.html

• Liviu Dragnea, fost ministru al Dezvoltării în Guvernul Ponta, actual președinte PSD:
”Intenția nu este să preluăm Guvernul, rămâne acesta până la alegeri. Nu putem să știm ce gândesc. Am văzut declarația primului-ministru, care a făcut un pas înapoi (nr. referitor la drepturile pentru veteranii de război și persoanele cu dizabilități). Dăm înapoi discuția dintre mine și Dacian Cioloș. Dacă vor mai face așa ceva, moțiunea de cenzură poate fi reactivată oricând. (…) Din păcate, abordarea noastră e pragmatică. Realist vorbind, este imposibil să instalăm un guvern bun în perioada următoare. Nu se poate face într-o zi. Am intra într-o dispută politică în care am ajunge tot cu Dacian Cioloș premier. Oricum, să stea liniștiți, avem majoritatea în Parlament”. http://www.antena3.ro/politica/liviu-dragnea-este-imposibil-sa-instalam-un-guvern-bun-in-perioada-urmatoare-372557.html

Indiferent de rezultatul alegerilor parlamentare, dar și de partidele care vor intra la guvernare, problemele semnalate în declarațiile de mai sus, precum și multe altele chiar mai grave, tot vor exista.

PNL și-a exprimat încă de la bun început susținerea pentru guvernarea tehnocrată, fără să dea însă un CEC în alb tuturor miniștrilor. La PSD în schimb, vocile care avertizează că vom merge din rău în mai rău contează doar dacă au și funcție. În consecință, din rațiuni exclusiv politice care țin de calcule electorale, pentru că altceva nu poate fi înțeles, PSD preferă să rămânem în continuare cu aceeași situație. Nimic nu se va schimba încă patru luni (1/3 an).

Nu cred că mai este important să intrăm în zona observațiilor despre cum se face opoziție cu frâna de mână trasă sau cum liniștești un partid prin șantajul la lider. Ce a fost de demonstrat s-a demonstrat. Însă atunci când interesul politic este mai important decât interesul general, culisele dictează, iar deciziile nu (mai) respectă principii, semnalele de avertizare n-au cum să nu apară.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Ce se întâmplă când “armatele tac”…

Indiferent de propaganda partidelor cu pretenții de guvernare, Victor Ponta a fost și probabil va rămâne în continuare, principala voce care face opoziție în România, în multe situații chiar singura.

Există mai multe motivații pentru care, de o bună bucată de vreme, “armatele tac” nejustificat … Pornind de la faptul că așa au primit ordin sau că se tem, culmea, tocmai de reacția liderilor, la fel de valabilă este și varianta în care armatele tac pentru că orgoliul politic și setea de putere au depășit, ca importanță, competența și pregătirea profesională. Este un fel de a spune că ne-am întors de unde am plecat, la o criză importantă de lideri credibili, rezistenți la compromisuri sau șantaj, capabili să lase ceva în urma lor. Lipsesc cu adevărat oamenii în stare să lase ceva în urma lor…

Efectele acestei situații se resimt foarte clar în colecția de minusuri și restanțe înregistrate lunar în activitatea guvernului tehnocrat, cu consecințe directe asupra cetățenilor. Acestea sunt agravate cu atât mai mult cu cât nu există niciun fel de reacții concrete din mediul politic, iar mecanismele de reglare și echilibru în fața incompetenței nu funcționează.

Una dintre cele mai importante deficiențe care generează și amplifică lipsa de performanță a Guvernului tehnocrat Cioloș este aceea că, la modul concret, nu este tras la răspundere sau sancționat de nimeni. Mulți dintre miniștrii cabinetului chiar au ocolit procedura de validare a comisiilor parlamentare, ulterior și-au dovedit pe deplin incapacitatea de a se ridica la cerințele funcției, dar și-au format un fel de agendă paralelă (în beneficiul oricui, nu al României).

În plus, pe cât sunt de tehnocrați, pe atât se implică în controverse politice cu mai mult aplomb. Urmarea acestei stări de fapt o vom regăsi cel mai probabil la alegerile parlamentare, când vom vedea cum tehnocrații devin peste noapte politicieni de dreapta, ceea ce ei oricum sunt deja.

Vorbim așadar despre o situație în care vocile și acțiunile concrete ale unei opoziții cât mai ample s-ar fi dovedit necesare. Faptul că acest lucru nu se întâmplă, îl vom resimți cu siguranță anul viitor, când deficitele pe toată linia nu vor mai putea fi acoperite. Cine răspunde concret pentru asta? Nimeni! Cine suportă consecințele? Noi toți!

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Efectele anului electoral 2016, cine pierde și cine câștigă

Ploieștenii cu care m-am întâlnit în aceste zile mi-au atras atenția asupra unui fenomen care, deși la prima vedere are doar efecte politice, în realitate le afectează viața de zi cu zi.  Este vorba despre faptul că principalele formațiuni politice reprezentate în Parlament, PSD și PNL, dovedesc o toleranță nepermisă față de prestația submediocră a actualului Guvern de tehnocrați. Mai exact, în timp ce PNL și-a făcut un titlu de glorie din a critica miniștrii lui Cioloș doar în declarații cu impact electoral, pentru ca în realitate să susțină la vot întreaga activitate guvernamentală, PSD se află încă în expectativă și așteaptă, fără să fie foarte clar ce anume.

O posibilă explicație stă în preocuparea exclusivă a partidelor pentru acest an electoral, dar și în teama de efectele politice ale valului de dosare anticorupție. Așa cum se prezintă lucrurile în prezent, 2016 pare a fi un an pierdut pentru România din punctul de vedere al inițierii măsurilor decisive cu impact public, atât la nivel central, dar și local. Astfel, a devenit mai mult decât evident faptul că Guvernul Cioloș este lăsat intenționat să deconteze nemulțumirea populației, însă problema care se pune este cine pierde și cine câștigă din această stare de lucruri. Răspunsul, deloc optimist: cetățenii sunt nevoiți să aibă răbdare și să aștepte să treacă un an în care nu se întâmplă practic nimic, cu excepția alegerilor, în timp ce partidele beneficiază de timp pentru a se pregăti în vederea repoziționării în spațiul public. Cu ce efecte, vom vedea după alegerile generale…

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

De ce nu am votat pentru pensiile speciale ale parlamentarilor

Susţin majorarea salariilor şi pensiilor pentru toate categoriile de angajaţi din România, la nivelul maxim (dacă se poate!) permis de pregătirea profesională, productivitatea muncii sau de buget. Nici demnitarii sau parlamentarii nu trebuie să facă excepţie de la acest principiu, un argument esenţial fiind acela că un salariu bun sau decent, la fel şi o pensie onorabilă, reprezintă motivaţii importante pentru ca deciziile aflate în mâna acestor oameni să fie luate conform conştiinţei şi pregătirii, nu supuse corupţiei.

Există însă o condiţie esenţială… Cel care împarte banii, bucatele, avantajele, chiar şi privilegiile, nu trebuie în niciun caz să-şi dea lui primul, să îşi asume cu prioritate o regulă sau o lege pentru sine, ci are datoria să se asigure că toţi cei care l-au trimis în funcţia respectivă, prin vot direct sau indirect, sunt mulţumiţi şi corect retribuiţi. Abia apoi, respectând aceleaşi principii ale echităţii şi performanţelor profesionale, poate să îşi permită să beneficieze el însuşi de standardul financiar următor.

Îmi pare rău că trebuie să afirm acest lucru, în contradicţie cu mulţi dintre colegii mei parlamentari, dar în ceea ce priveşte pensiile speciale, aceste condiţii nu s-au respectat. Este şi motivul pentru care astăzi nu am votat această lege. N-am avut cum să renunţ la principiile în care cred…pentru că vreau să vă privesc în ochi când ne întâlnim pe stradă, la fel ca şi până acum.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Nota 9 + pentru un Victor Ponta radical schimbat

Victor Ponta şi-a anunţat retragerea din funcţia de preşedinte PSD, prilej de agitaţie, interpretări şi previziuni pe scena politică, inedite dar şi subiective. Pentru PSD este un moment de regrupare şi mobilizare internă, iar acest lucru sunt convins că se va vedea foarte clar în perioada următoare. La anunţul public al acestei decizii, am văzut un Victor Ponta cu o atitudine schimbată, adaptată situaţiei actuale, care nu ne-a dezvăluit însă un element esenţial ce a generat toată această stare de lucruri, nu doar pentru el, cât şi pentru majoritatea liderilor importanţi ai partidului: cum a ajuns să o pună pe Kovesi la DNA ?

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Victor Ponta acţionează ca un adevărat om de stat

Este absolut normal gestul lui Victor Ponta de a prelungi interimatul Rovanei Plumb la conducerea PSD. Aşa demonstrează că este un veritabil om de stat! Actul guvernării trebuie să continue, pentru binele României, iar noi, cei din PSD, ştim asta.

PSD este un partid matur, cu o echipă de conducere experimentată şi eu cred că fiecare membru ştie că suma în PSD este mai importantă decât părţile. Victor Ponta a adus indubitabil cele mai importante rezultate acestui partid, împreună cu o echipă omogenă, unită şi foarte devotată. De aceea, îl aşteptăm să îşi reia atribuţiile funcţiei.

Conducerea PSD funcţionează fără sincope, iar premierul Victor Ponta va fi şi în viitor o piesă importantă din echipă, un lider al partidului. Victor Ponta va continua să lupte pentru ca PSD să-şi atingă toate obiectivele. Prelungirea interimatului este o decizie bună. Pentru PSD nu este necesar un Congres, până când situaţia domnului Ponta nu se va clarifica. Domnul Ponta nu a demisionat.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Iohannis foloseşte DNA ca să aducă PNL la guvernare

Acum avem răspunsuri pentru comportamentul ascuns al preşedintelui Iohannis, cu reacţii conjuncturale, bazate strict pe interes politic. Înţelegem de ce s-a supărat preşedintele pentru că Şova nu a ajuns după gratii, de ce PNL-ul s-a străduit atât de mult să provoace arestarea, de ce nimeni nu explica motivele pentru care Şova nu este trimis în judecată, ci trebuie obligatoriu reţinut. Avem justificarea pentru aşa-zisa “lipsă de competenţă” a preşedintelui, când o ţară întreagă i-a cerut să intervină şi să ceară demisia de onoare lui Stanciu şi Kovesi. Cum să-i ceară demisia lui Kovesi, când – aşa cum se prezintă lucrurile azi – pare direct implicată în maşinaţiunea răsturnării Guvernului … Primim o explicaţie foarte clară de ce cazul Rarinca n-a meritat niciun fel de atenţie de la Cotroceni, în condiţiile în care pe Iohannis nu-l interesează să facă dreptate cetăţenilor obişnuiţi. Pentru el, importantă este demisia premierului Ponta şi instalarea unui guvern PNL-PDL, care să îi răspundă la comenzi.

Este ca şi cum Traian Băsescu ar fi luat piesele unui puzzle şi le-ar fi aranjat cum îi convine lui mai bine. Klaus Iohannis = Traian Băsescu, iar ziua de astăzi marchează începutul unei lupte cu armele pe masă, pentru ca regimul cu care ne-am chinuit 10 ani să nu se mai întoarcă.

Acum poate că este clar pentru toată lumea de ce Klaus Iohannis a candidat fără niciun fel de problemă cu penalii de la PDL în spate, pentru care nici Stanciu şi nici Kovesi n-aveau şi nu au în continuare niciun fel de preocupare. Aşa cum sunt ele obişnuite de pe vremea lui Traian Băsescu, singura grijă pe care o au este să-i protejeze pentru momentul când ar putea reveni la guvernare.

Ce are de făcut PSD în această situatie? Îl susţinem în continuare pe Victor Ponta ca premier şi preşedinte PSD, pentru că nu are niciun motiv să îşi dea demisia. Cererea pe care a făcut-o Klaus Iohannis în acest sens este un act tendenţios, de partizanat politic, care trebuie tratat ca atare, aşa cum se tratează orice adversar. Toată punerea în scenă la care asistăm de aproape 3 luni justifică pe deplin că nu mai poate fi vorba despre relaţii instituţionale, cât timp noi jucăm corect, iar preşedintele lucrează cu DNA-ul şi cu dosarele pe masă.

“Nu comentăm deciziile justiţiei!” este invenţia lui Traian Băsescu, iar realitatea demonstrează că a fost o greşeală să susţinem în continuare această idee. Trebuie să ne asumăm faptul că justiţia din România nu mai poate fi tratată ca o putere independentă, care se ghidează după lege. Avem până acum atâtea exemple că vorbim despre un control politic, încât nu înţeleg cum am putea să le ignorăm. Trebuie să cerem în continuare demisia oamenilor pe care Băsescu i-a lăsat în aceste structuri, preluaţi acum de Klaus Iohannis, pentru că dacă nu ne trezim foarte repede, statul poliţienesc ne aşteaptă la uşă. Şi nu doar pe noi, pe toţi cei care mişcă în front !

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr