Cum a transformat Iohannis vizita la Ploiești într-un prilej de răfuieli politice

tren-2

Președintele Klaus Iohannis la Ploiești, după trei ani de la preluarea mandatului !

Cu trenul.

Sursa foto: news.ro

Campanie de imagine și subiect cu declarații de presă, prilej pentru aceleași atacuri politice împotriva PSD și a majoritatii parlamentare și guvernamentale, din partea unui președinte care ar fi fost de dorit să fie al tuturor românilor, nu să se remarce în primul rând ca jucător politic.

Pentru că asta a făcut de fapt Klaus Iohannis la Ploiești, a folosit un eveniment de o importanță istorică, și anume dezbaterea “Oraşele României la 100 de ani de la Marea Unire”, pentru a da semnale de răfuieli cu PSD-ul, cu Guvernul, cu Liviu Dragnea și cu cine a mai considerat oportun în contextul actual. Un moment de istorie, irosit pentru un moment de replici politice.

Din informațiile prezentate public, am înțeles că în fața unui auditoriu agreat, format într-o măsură determinantă din importanți reprezentanți ai PNL, președintele s-a referit la “Un viitor smart pentru Ploiești” ca fiind strategia prin care toate resursele sunt folosite pentru creșterea calității vieții cetățenilor. Adică a noastră, a ploieștenilor.

În acest sens, n-am să mă raportez la asfaltarea de urgență a craterelor din carosabil, pentru că probabil nu este nici prima, nici ultima dată când se întâmplă asta la venirea unui președinte, ci mai ales la sprijinul concret pe care Klaus Iohannis l-ar fi putut oferi cu adevărat Ploieștiului. Mai exact, în loc să se limiteze la o sală de la UPG, simbolică pentru Ploiești de altfel, mă gândesc că președintele ar fi putut continua semnalul de mobilitate dat prin călătoria cu trenul, urcându-se și într-un autobuz din Ploiești. Poate că includerea unui astfel de moment în program ar fi generat un anumit tip de mobilizare pentru calitate și curățenie, iar cei care călătoresc cu autobuzul știu foarte clar la ce mă refer. În același timp, pentru a reflecta conceptul “smart” pe care l-ar putea avea Ploieștiul, președintele s-ar fi putut întâlni cu poluatorii din oraș, cărora să le explice perspectivele deosebite pe care le-ar putea oferi o implicare corectă a acestora în viața comunității.

Klaus Iohannis a alocat însă mult timp declarațiilor politice…Ne-a spus totuși că Prahova a atras 2,1 miliarde de euro din investiții străine directe (locul 3 pe țară), având șomaj de 3%, sub media națională.

Întrebarea care se pune este dacă președintele a pus și el umărul (diplomatic, desigur) pentru atragerea unui singur euro din toți acești bani și dacă n-ar fi fost corect ca președintele României să-i respecte, așa cum merită, prin atenție și mesaj, pe toți cei care, muncind de-a lungul anilor, i-au dat acum posibilitatea să se arate satisfăcut de performanțele din statistici. 

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Cum se desfășoară bătălia cu Statul paralel și ce consecințe are

O aprigă bătălie se află în plină desfășurare în acest final de an în România, între puterea construită în ultimii 12 ani și exercitată de Statul paralel, și cea legitimă, rezultată în urma alegerilor din 2016.

Ca să înțelegem foarte clar la ce nivel a ajuns situația, este suficient să integrăm chemarea de astăzi la DNA a lui Liviu Dragnea, liderul principalului partid de guvernare, într-un context politic mai larg și să stabilim care dintre acțiunile politice desfășurate în Parlament deranjează mai mult Sistemul și îl determină să reacționeze :

  • Comisia de anchetă pentru alegerile prezidențiale din 2009  
  • Comisia de control a activității SRI
  • Comisia specială parlamentară pentru legile justiției.

Aruncate în derizoriu la început printr-o propagandă agresivă, criticate și ironizate, cele trei comisii parlamentare au dovedit practic că răspund voinței românilor de aflare a adevărului cu privire la modul în care a fost condusă țara în ultimii 10-12 ani, dar și de schimbare a sistemului din justiție, prin impunerea răspunderii pentru cei care decid în acest domeniu.

Dezvăluirile fără precedent din comisia pentru alegerile prezidențiale din 2009, la fel și cele din Comisia SRI, au scos la iveală, prin audieri și declarații, mecanismele de funcționare ale Statului parlalel.

În urma sesizărilor de la Comisia pentru alegerile din 2009, Curtea Constituțională a stabilit că procurorul șef DNA este obligat să se prezinte în fața unei comisii parlamentare de anchetă, dar și că activitatea unei comisii de acest fel se poate derula în paralel cu o anchetă penalăDin audierile Comisiei SRI am aflat lista liderilor politici care deranjează și vor fi chemați la audieri, iar realitatea din aceste zile demonstrează că toate aceste dezvăluiri sunt reale și se confirmă.

Este greu de spus care dintre demersuri a deranjat mai mult sau dacă nu, toate împreună.  Este cert însă că aflarea adevărului de la comisiile parlamentare, și nu din anchetele instituțiilor abilitate ale statului, a fost posibilă numai pentru că a existat voința politică necesară a majorității PSD-ALDE, astfel încât comisiile să existe, audierile să se desfășoare, legislația să se schimbe, iar cei care au lucruri de spus, să le poată prezenta.

Consecințele sunt foarte clare.

Cine este astăzi chemat la DNA ? Liderul PSD și președintele Camerei Deputaților, unul dintre liderii politici prin a cărui decizie aceste comisii parlamentare există și funcționează, iar faptele sunt cunoscute.

Cine urmează ? Ceilalți lideri ai principalului partid de guvernământ, care au un cuvânt de spus în privița legilor justiției și a deciziilor politice pentru funcționarea în continuare a comisiilor parlamentare.

 

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

“Revoluție fiscală” pentru românii din România

“Revoluția fiscală” anunțată de PSD-ALDE, sub forma modificărilor la Codul Fiscal, va deveni realitate după ce mâine va fi adoptată în Guvern. Anunțul oficial a fost făcut, așa încât consider că ne aflăm în fața asumării politice a unui curent de schimbare, nu doar fiscal, ci mai ales de atitudine și stabilire a priorităților, de care țara chiar avea nevoie.

În ciuda controverselor ce au întotdeauna un substrat și o explicație, mesajul dezbaterilor legate de modificările la Codul Fiscal este acela că “prioritatea sunt românii din România, nu cei care vor să câștige de pe urma lor, mult, simplu și constant”.

Pentru că înainte de a asculta orice controverse, important este să știți concret care sunt modificările propuse la Codul Fiscal și să înțelegeți exact ce se întâmplă în aceste zile, puteți citi o sinteză accesând:

http://www.prefecturaprahova.ro/2017/files/docs/MODIFICARI_COD_FISCAL_PREFECTI_V2.pdf

Eu mă voi referi la câteva puncte, pe care le consider esențiale :

Pentru românii din România:

  • Impozitul pe venit scade de la 16% la 10%. Beneficiari: 4,8 milioane salariați.
  • Impozitul pentru pensiile mai mari de 2000 lei scade de la 16 % la 10%. Beneficiari: 250.000 pensionari.
  • Impozitul pe veniturile din activități independente, dobânzi, chirii, arendă, activități agricole, silvicultură și piscicultură scade de la 16 % la 10%.
  • Impozitul pe veniturile din premii și investiții (cu excepția dividendelor) scade de la 16% la 10%.
  • Contribuțiile sociale se transferă de la angajator la salariat, cu o reducere a valorii contribuțiilor totale aferente salariilor de la 39,25% la 37,25%, precum și a numărului acestora. Nu va fi vorba despre o creștere a costurilor salariale pentru niciuna dintre părți, ci doar de o rearanjare a cheltuielilor (exemple în linkul cu materialul extins pentru mai multe nivele de salariu).
  • Modificarea impozitării pentru firmele cu cifră de afaceri sub 1 milion euro, de la 16% impozit pe profit, la 1% impozit pe cifra de afaceri.

Pentru combaterea evaziunii fiscale, introducerea Directivei Europene 1164/2016 ce prevede:

  • Descurajarea finanțărilor în interiorul grupurilor multinaționale, la dobânzi exagerate, pentru evitarea taxelor în România.
  • Impozitarea activelor transferate în state în care se pierde dreptul de impunere.
  • Refuzarea acordării de către stat a beneficiilor fiscale obținute prin aranjamente abuzive între firme.
  • Împiedicarea evitării impozitelor din România prin devierea veniturilor către paradisuri fiscale.

Partea finală, care se referă la combaterea evaziunii fiscale printr-o măsură absolut normală, aceea de aplicare a unei directive europene aflată deja în vigoare în alte state membre, reprezintă în opinia mea, principalul motiv pentru care “Revoluția Fiscală” a generat apeluri disperate la proteste.

Altfel spus, decât să câștige românii mai bine, iar multinaționalele să nu își mai poată scoate profiturile din țară, mai bine chemăm oamenii în stradă, printr-o metodă în premieră pentru România, ce ar trebui poate să fie analizată și din punct de vedere legal: scoaterea angajaților multinaționalelor de la programul normal de lucru, cu scopul anunțat de a participa la proteste neautorizate.

 “Facem apel la marile companii din România să susțină acest protest și să le dea câteva ore libere prin rotație angajaților, pentru a veni alături de noi. Să nu se lase intimidate de teoriile conspirației și să înțeleagă că este ultima șansă de a lupta împotriva unei “Revoluții Fiscale” care le va pune în pericol business-ul”, au anunțat foarte clar organizatorii acestor proteste.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Președintele cu geacă roșie, jucător politic pentru al doilea mandat

Președintele României a intrat în campanie electorală și, pentru a obține al doilea mandat, își folosește prerogativele prezindențiale, ignorând Constituția, standardul și onorabilitatea funcției, astfel încât să își atace cu orice preț adversarii politici. De la folosirea termenilor de “obsedat, penal și mincinos”, atribuiți președintelui Senatului, până la calculul foarte rece privind susținerea din nou a protestelor de stradă, fix înainte de dezbaterea legilor justiției și a bugetului, Klaus Iohannis recunoaște că nu se va da înapoi de la nimic pentru a susține interesele minorității care îl mai susține, în defavoarea majorității cetățenilor României.

Deși conform Constituției, “preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate”, Klaus Iohannis ne anunță foarte clar că el are de fapt o strategie politică, prin care va susține anumite interese, evident politice, în detrimentul altora. Ca atare, explică președintele, va lupta împotriva legilor justiției prin toate mijloacele pe care funcția i le oferă, deși 90% dintre români susțin necesitatea adoptării acestora. În plus, va încerca să blocheze anumite măsuri guvernamentale, chiar dacă s-a demonstrat și explicat că acestea înseamnă bani în plus pentru români.

Pozițiile lipsite de realism și vizibil partizane pe care președintele Iohannis le adoptă în momente importante pentru societatea românească, după exact același tipar pe care l-a folosit timp de 10 ani Traian Băsescu, ridică o problemă de respectare a atribuțiilor funcției, reprezentativitate și echidistanță.       

Este momentul în care forța dezbaterii și a votului parlamentar revin în atenția publică, sub formă de garant al democrației. 

Altfel spus, chiar dacă președintele a demonstrat că nu este altceva decât un jucător politic pentru el, și nu pentru interesele naționale, majoritatea parlamentară are obligația să rămână consecventă în privința respectării calendarului de legi așa cum a fost asumat, chiar cu riscul presiunilor care, cu siguranță, se vor manifesta din plin.  

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Războiul justiției cu România. Interese, blocaje și miza pentru prezidențiale

țară întreagă așteaptă revocarea lui Kovesi, la fel cum în urmă cu trei ani, cu toții așteptam ca Traian Băsescu să plece din funcție. Experiența acestei perioade ne-a demonstrat că nu este suficient ca doar personajul din vârful piramidei să fie înlocuit, ci tot sistemul pe care acesta l-a creat, l-a dezvoltat și ulterior l-a folosit în interes personal, pentru capital de putere, precum și legile ce îi permit să existe.

În această logică confirmată de fapte, concluzia este că doar schimbarea procurorului șef DNA nu va anula abuzurile din sistem și obiceiurile de “poliție politică” ce s-au consolidat de-a lungul timpului.

Dezbaterea legilor justiției, despre care iată, acum putem spune că se află în plină desfășurare la Comisia specială parlamentară, precum și adoptarea lor în regim de urgență, reprezintă fundalul obligatoriu pentru orice fel de decizie de înlocuire a responsabililor din sistemul de justiție și sistemul judiciar.

Am urmărit cu uimire săptămâna trecută cum rezistența în fața acestor modificări, cerute într-o majoritate covârșitoare de români, a generat reacții ce ignoră practic principiile separării puterilor în stat. CSM, Parchetul General şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au ajuns chiar în situația de a formula critici cu privire la trimiterea proiectului legilor justiției la Parlament.

A fost nevoie ca Ministerul Justiției să explice într-un comunicat de presă că CSM nu poate fi transformat într-un organ consultativ al Parlamentului, autoritatea legiuitoare primară, Ministerul Public, procurorii, nu legiferează, ci apără ordinea de drept, adică ordinea creată prin lege, și nici judecătorii nu au dreptul să legifereze, ci se supun legii și înfăptuiesc justiția, în baza și în numele legii”.

Pierderea reperelor despre ce trebuie și mai ales ce nu trebuie să facă instituțiile care înfăptuiesc justiția a devenit evidentă. Înțelegem astfel cum s-a creat fondul favorabil abuzurilor, dar mai ales cine este beneficiarul acestei stări de fapt.

Președintele Iohannis, cel care a preluat integral și fără modificări sistemul lui Băsescu, devine primul interesat ca nimic să nu se schimbe și întreg sistemul de justiție să funcționeze relativ, pentru a putea fi mai ușor de folosit și controlat. Din acest motiv, președintele nu se va implica deloc în schimbările cerute de români, așa cum ar fi putut să o facă până acum, scurtând astfel criza din sistem. Din contră, înclin să cred că va pune bețe în roate, pentru că reușita reformei justiției din România va reprezenta marea miză a alegerilor prezidențiale care vor urma.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Nu lăsați zvonistica să prindă putere !

Logica este foarte simplă. Pe termen scurt, România se pregătește pentru trei legi majore: Legea bugetului pe 2018, Legea pensiilor și pachetul de legi ale justiției. Nu sunt singurele obiective legislative anunțate pentru 2017, dar este de necontestat faptul că intră în categoria legilor extrem de așteptate de români, fiind supuse unor ample dezbateri publice până în prezent.

Ce constatăm:

  1. Ca din senin, apar “pe surse”, bineînțeles, zvonuri despre demiterea ministrului de Finanțe pe motive de comunicare, fix în pragul adoptării Bugetului pe 2018. În ciuda dezmințirilor și a declarațiilor oficiale că ministrul își va păstra funcția, pentru că obiectivul guvernării vizează stabilitatea și nu crizele politice, în special zvonul este cel reluat și rediscutat zile la rând. Evident, în încercarea de acreditare a unui nou scandal, chiar dacă acesta nu există.
  2. Ministrul Muncii, în prezent principalul responsabil pentru pregătirea Legii pensiilor, ajunge în situația de a explica din două în două luni, că nici nu va fi demis, nici nu își va da demisia. Culmea este că zvonurile privind încetarea mandatului apar fix în momentele de intensitate maximă pentru dezbaterea unor legi cu impact social. Așa s-a întâmplat la Legea salarizării, tactica se repetă și la Legea pensiilor.
  3. Pachetul de legi ale justiției, despre care PSD anunță că va intra astăzi în analiza comisiei speciale parlamentare, l-a transformat pe ministrul Justiției într-o țintă a tuturor celor care vor ca justiția să se curețe, dar în realitate să nu se schimbe nimic. Deși s-a confruntat cu o listă lungă de proteste #rezist, precum și cu degringolada din sistem, ministrul de la Justiție a mers mai departe pe proceduri, chiar dacă, tipicar fiind, i-a scos pe mulți din sărite cu calmul său. Și-a urmărit însă obiectivele ! Bineînțeles că nici el nu își va da demisia, deși grupuri izolate din stradă chiar asta îi cer !

Concluzie

Nu sunt importante numele celor trei miniștri, ci portofoliile lor. Oricine vrea să schimbe lucrurile primește același tratament, este vânat și boicotat. Finanțele, Munca și Justiția reprezintă elemente esențiale pentru curățenia societății românești și creșterea veniturilor populației. Faptul că există interese clare ca aceste obiective să nu fie atinse a devenit mai evident ca oricând pe parcursul acestui an. Este adevărat, lupta politică putere-opoziție aproape că nu a existat, dar s-a manifestat mai mult ca oricând lupta cu zvonurile și propaganda.

Singura soluție pentru anihilarea fenomenului este să vă informați atent despre orice vă interesează, pentru că doar așa vă veți putea raporta la repere corecte. Nu lăsați zvonistica să prindă putere, pentru că asta ne va afecta pe toți !

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Legile justiției, singura soluție !

Legile justiției vor fi trimise direct la Parlament, sub formă de proiect asumat de coaliția aflată la guvernare. O decizie în acest sens va fi comunicată în această săptămână, după întâlnirea liderilor PSD-ALDE. Avem deci deschidere oficială pentru dezbaterea parlamentară a celui mai cerut și așteptat pachet de legi, care se dovedește a fi singura soluție de reformare a justiției din România.

În paralel, am urmărit în ultimele zile fragmente de o gravitate fără precedent din raportul pe care Inspecția Judiciară l-a realizat în urma controlului la DNA. Atât de viciat este sistemul, încât am constatat cu toții că nu faptele descoperite și prezentate au stat la baza scandalului ce a urmat, ci relațiile de adversitate sau de prietenie pe care procurorul șef le-a avut cu inspectorii din echipa de control. Cine a lăudat-o a fost bun, cine nu s-a ales cu critici aspre și chiar cu o uimitoare tentativă de compromitere. Incredibil, dar previzibil !


În astfel de condiții, ne place sau nu, rezolvarea situației devine exclusiv politică și trebuie să se deruleze în paralel cu războiul care a cuprins actualele structuri juridice. Ar fi foarte sănătos pentru democrația românească să constatăm că toate partidele cu reprezentare parlamentară vor lucra în solidar, pentru a reda românilor încrederea în justiție, prin susținerea unor legi corecte! Urmăriți atent dezbaterile, pentru că vor fi mari surprize. De la declarații politice și întrebări retorice despre legile justiției și până la votul lor, multe se vor schimba ! Adevăratul spectacol de-abia acum începe !

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Cum vrea Johannis să conducă țara prin crize politice

Ne aflăm la finalul celei de-a treia crize politice majore din acest an, inițiată și susținută de președintele Klaus Iohannis, care încearcă să schimbe rezultatul alegerilor parlamentare din 2016, prin distrugerea cu orice mijloace a coaliției de guvernare PSD-ALDE. Analizând retroactiv, constatăm că în toate cele trei tentative de schimbare sau subordonare a Guvernului, președintele a beneficiat de sprijinul esențial al DNA. Direct sau indirect, structura coordonată de Codruța Kovesi a stat la baza declanșării tuturor crizelor, prin anchetarea miniștrilor care au deranjat cu demersuri la nivel guvernamental sau politic. Strategia președintelui a devenit însă tot mai evidentă și perimată, în condițiile în care n-ai cum să conduci o țară și nici să mai câștigi un mandat, doar prin anihilarea adversarilor cu procurorii DNA.

În aceste condiții, există trei semnale esențiale ce au ca obiectiv încetarea practicilor de “poliție politică” care au influențat de multe ori decisiv, atât rezultatul alegerilor, cât și guvernările în România.

1.Anunțul oficial privind discutarea în Coaliție, săptămâna viitoare, a pachetului de legi ale justiției, promovarea lor în Parlament și adoptarea până la finalul acestui an.

2.Anunțul lui Liviu Dragnea că nu va mai merge la Palatul Cotroceni, decât după alegerile prezidențiale, în condițiile în care au devenit evidente jocurile și implicarea politică a președintelui.

3.Principiul respectării prezumției de nevinovăție își recapată valoarea dată de Constituție, indiferent de persoana vizată sau funcția pe care aceasta o ocupă. Partidele nu se mai tem de DNA, care își pierde credibilitatea, tocmai din cauza execuțiilor la ordin politic.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Cenzură, presiuni, tentative de mușamalizare și arestări fără probe. Cum își apără DNA imaginea.

Decizia ministrului Justiției, Tudorel Toader, de a solicita Inspecției Judiciare să realizeze un control la DNA cu privire la activitatea de management a instituției, și-a dovedit pe deplin utilitatea și oportunitatea, prin conținutul deosebit de grav al concluziilor prezentate public. Chiar dacă în jurul oficializării raportului de control a izbucnit un adevărat scandal generat de păstrarea unor concluzii în detrimentul altora (altfel spus, cenzurarea concluziilor defavorabile DNA), semnificativ este faptul că documentul final, cu toate concluziile și opiniile separate, a fost până la urmă prezentat în mass-media, mai mult ca sigur din teama de a nu fi mușamalizat.

Am aflat astfel că:

  1. Sub protecția confidențialității, anumiți judecători au explicat echipelor de control cum procurorii care activează la Curtea de Apel București recuză, într-un mod “pătimaș” judecătorii “care nu se poartă frumos”.
  2. Sunt corectate diverse cifre referitoare la dosarele aflate în lucru, ca și cum pentru semnificația de interes public a activității DNA ar fi o diferență esențială între 467 și 606 dosare mai vechi de un an de la data sesizării. Important este că percepția pe care o avem cu privire la anumite dosare ținute la sertar de DNA se confirmă chiar din interior, fără niciun fel de dubiu.
  3. DNA a reținut și arestat oameni fără probe sau pe fapte inexistente, aceasta fiind, în opinia mea, cea mai gravă concluzie din raport. ”În anul 2016, la nivelul Secției (de combatere a corupției din cadrul DNA) s-au înregistrat 57 de inculpați, din care 50 au fost achitați în temeiul “nu există probe că o persoană a săvârșit infracțiunea”. Din acești 50, 1 a fost arestat preventiv și 3 arestați în temeiul “fapta nu există”  (…)”.

Când o structură a statului arestează oameni degeaba, când acest lucru este perceput ca atare de opinia publică și recunoscut oficial printr-o procedură de control, nu se poate să nu existe consecințe. Vorbim despre elementul esențial de la care ar trebui să înceapă orice analiză și pe care să se bazeze orice decizie cu privire la managementul acestei structuri de Parchet, mai ales că o astfel de constatare este fără precedent în România după 1989.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Atunci când nu se mai poate !

Președintele României, Klaus Iohannis (prin purtătorul de cuvânt): Președintele  apreciază că CSM, în calitate de garant al independenței justiției, a evaluat în detaliu și cu mult profesionalism propunerile ministrului Justiției înainte de a le respinge. Chiar dacă acest aviz este unul consultativ, Guvernul și Parlamentul nu au cum să ignore acest semnal clar venit din partea CSM.

 Altfel spus, ne transmite președintele, deși Guvernul și Parlamentul reprezintă voința cetățenilor, în realitate ei ar trebui de fapt să respecte deciziile procurorilor, pentru a menține actuala stare de lucruri din justiție, reclamată de profesioniștii din sistem ca fiind fără precedent de dezastruoasă.

Ministrul Justiției, Tudorel Toader, ne și explică de ce procurorii nu vor să se schimbe nimic: „Ţin să precizez şi am convingerea faptului că votul negativ exprimă şi dorinţa de conservare a actualelor privilegii pe care magistraţii le au. Să nu ne ascundem după adevăr. Să nu vorbim numai de dragul frazelor ritoase şi, sigur, la adresa demnităţii, care este respectabilă şi care desfăşoară o activitate utilă, necesară, dar legile justiţiei datând de 13 ani, din 2004, dinainte de a intra în Uniunea Europeană, au consolidat în timp prin multiplele modificări statutul magistratului, procuror sau judecător, dar nu numai statutul profesional, de independenţă, de exercitate a atribuţiilor, ci şi colateral, privilegiile pe care şi le-au adus.

Pe fondul unei scăderi vizibile, măsurate și de necontestat a încrederii în justiție, completată cu un procent semnificativ de peste 80 % dintre români care așteaptă modificări urgente la legile justiției, ce trebuie să includă automat și răspunderea magistraților, avem foarte clar conturate două tabere: președintele României, cel care alege să ignore vocea străzii, pentru a apăra interesele procurorilor, și ministrul Justiției, împreună cu majoritatea parlamentară, obligați să meargă mai departe cu orice risc în această schimbare necesară, dar radicală pentru societatea românească.

Vor fi proteste, aproape cu siguranță, pregătite încă de pe acum, chiar de la Cotroceni. Modelul adoptat, același #REZIST, combinat cu manipularea de tip OUG 13, ce s-a dovedit după câteva luni, legală și constituțională. Vor fi și provocări, cu scopul foarte bine definit de provocare a haosului, singurul argument care ar putea bloca schimbările în sistem.

De data asta însă, cred că reușita va fi în susținerea pe care mulțimea tăcută și indignată de acasă o va acorda acestui demers, dar și în rezistența la manipulare. Nu va fi nevoie de o ieșire în stradă, pentru că încrederea și acceptarea faptului că “așa nu se mai poate” se simte mai mult decât credeți și contează în mod determinant.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr