Un premier pentru România

Greu de spus dacă, cel puțin în această perioadă, România poate avea un premier care să fie în același timp carismatic, simpatic, cu priză la public, bun comunicator, dar și bun manager, cu viziune economică, mână de fier, care să coordoneze și să garanteze proiectele esențiale pentru România. Sigur că ne-am dori cu toții să găsim personajul politic cu toate aceste calități, dar după istoria ultimilor ani, s-a dovedit că șefii Guvernelor s-au încadrat fără excepție într-o arie foarte largă de tipologii, de la incompetența incontestabilă a lui Cioloș, la obediența lui Boc și până la vizionarii Năstase sau Tăriceanu (bineînțeles că și aici părerile sunt împărțite !). Fiecare etapă cu riscurile, controversele și efectele ei !

Ideea este că din toate aceste profile, trebuie să decidem și să conștientizăm ce este mai bine și strict necesar pentru fiecare dintre noi, care sunt caracteristicile premierului eficient pentru România, cui acordăm încredere.

În opinia mea, este momentul unui tip muncitor la Palatul Victoria, care are în sânge un anumit ritm de derulare a proiectelor, priceput la economie, chiar cu riscul de a fi tehnic, pragmatic, cu experiență și știință de a face lucrurile să se întâmple, poate nu atât de simpatic, dar obsedat de termene și planificare, cu experiență în inițierea și derularea proiectelor guvernamentale. La fel de sigur este că România nu are nevoie de un premier emoțional și emotiv.

Despre tipologia de prim-ministru cu dublă comandă, o temă prezentă în aceste zile, vreau să vă spun doar atât:

Oamenii cu dublă comandă sunt în general cei la care nu te aștepți, despre care nici n-ai putea bănui acest lucru…În niciun caz aceia care, în mod transparent, își trec în CV toate studiile și cursurile absolvite, asumându-și fără excepție tot ce au făcut în viață.

Dincolo de aceste caracteristici confirmate în viața reală, avem doar spectacol și propagandă politică, cu ceva mai multă manipulare, potrivit intereselor. 

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Ce câștigăm și ce pierdem din “puciul de la Palatul Victoria”

Parlamentul a sancționat, prin adoptarea moțiunii de cenzură, nerespectarea unui elementar cod de bune practici în politică, atât de către Sorin Grindeanu, cât și de “vedetele“ din echipa sa. În politica românească, unde părea că totul este permis, conduita abuzivă primește astfel o reacție pe măsură, specifică unui precedent periculos.  În plus, pentru prima dată în România a fost amendată prin vot, la șase luni de la învestitură, lipsa de performanță a premierului demis, în ceea ce privește îndeplinirea obiectivelor din programul de guvernare. De acest nivel necesar de evaluare, le place sau nu, vor fi nevoite să țină cont toate guvernările viitoare, indiferent de culoarea politică.

Dacă încadrăm aceste semnale la categoria experiențelor asumate, înseamnă că putem lua în calcul un prim element – neîndeplinirea criteriilor de performanță guvernamentală, precum și tentativa de preluare ostilă a guvernării reprezintă standarde de neacceptat și sub care nu se mai poate coborî în România.

În același timp, criza politică a însemnat și pierderea unui timp prețios pentru noi toți. Din cauza întârzierilor marcate în mandatul lui Sorin Grindeanu, mai multe termene din programul de guvernare vor fi modificate, dar fără să fie vorba despre o anulare a proiectelor. Dincolo de dezbaterile politice, acest episod va trebui să implice o responsabilitate a celor vinovați, cel puțin la nivelul credibilității, pentru toate activitățile publice pe care aceștia și le vor asuma.

Criza politică a fost în mod esențial amplificată inclusiv prin aplicarea strategiei de manipulare prin dezinformare. S-a dovedit astfel că o serie de informații false vehiculate în această perioadă au avut ca scop doar ostilizarea publicului care și-a exprimat susținerea și interesul pentru unul sau altul dintre protagoniști, nu și pentru proiecte, acestea fiind trecute în plan secund.

Un exemplu de manipulare pe care l-am tot auzit în această perioadă este acela că președintele Klaus Iohannis nu va mai desemna un premier al coaliției majoritare și tocmai din acest motiv ar fi trebuit păstrată vechea echipă guvernamentală. Cu prilejul consultărilor de săptămâna viitoare, ne vom convinge cu toții că președintele nu are niciun interes să prelungească această criză și, din acest motiv, va desemna foarte repede viitorul prim-ministru. Inclusiv în declarațiile publice pe care le-a făcut, Klaus Iohannis nu a negat niciodată dreptul PSD-ALDE de a forma Guvernul, referindu-se doar la profilul persoanei ce urmează să fie nominalizată.

Cred că una dintre concluziile “puciului de la Palatul Victoria” este că românii așteaptă tot mai mult echilibru și normalitate și cât mai puțin scandal. Cine nu înțelege asta sau vrea să schimbe ordinea firească a lucrurilor prin tensiuni și conflicte nu va mai avea câștig de cauză. Se caută lideri politici “bolnavi de muncă” și capabili să adune echipe în jurul lor, iar asta n-are cum să fie decât de bun augur pentru România.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Premiera impusă de coaliția PSD-ALDE…

cu privire la evaluarea, o dată la șase luni, a gradului de îndeplinire a programului de guvernare, ridică standardele pentru orice proiect politic se va derula de-acum înainte în România. Faptul că obiectivele (ne)realizate reprezintă criteriul esențial ce poate duce la remanierea unui ministru sau chiar a premierului, și nu numele acestora în politică, marchează o schimbare de strategie care, sunt convins, își va dovedi eficiența inclusiv în plan local, pentru toate formațiunile politice. Precedentul deja creat a demonstrat că demnitatea publică la nivel ministerial nu mai este doar o chestiune de prestigiu și putere politică, ci în primul rând de responsabilitate, în condițiile în care va suporta consecințele întârzierilor de orice fel, în primul rând cel din vârful ierarhiei.

După acest moment de reper, cetățenii vor putea face comparații în privința oricărei persoane care ocupă o funcție publică, la orice nivel. Și vor judeca în consecință ! În opinia mea este foarte bine că se întâmplă acest lucru, urmând să vedem efectele în scurt timp !

Pentru că legea salarizării este primul obiectiv important îndeplinit de actuala majoritate aflată la guvernare, mă aștept ca săptămâna viitoare, președintele României să promulge cu celeritate această lege, astfel încât ea să intre în vigoare de la 1 iulie, conform promisiunilor. Orice întârziere se va capitaliza negativ în dreptul lui Klaus Iohannis și chiar ar fi păcat să trăim din nou experiența unui președinte care, sub o formă sau alta, blochează accesul multor români la veniturile ce li se cuvin.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Da, se poate și o lege pentru români !

Legea salarizării personalului plătit din fonduri publice, ocolită timp de 20 de ani de diverse majorități parlamentare și guvernamentale, a fost în sfârșit adoptată de Parlamentul României. Pentru oricine a urmărit dezbaterile, a devenit evident faptul că legea, îndelung așteptată de majoritatea românilor angajați la stat, s-a tranformat într-un prilej de răfuieli politice și polițe de plătit. Asta în ciuda faptului că interesul general ar fi presupus un front comun – inițiatori, sindicate, societate civilă și lideri de opinie, inclusiv mediu privat. Deși înțeleg că scopul legii, acela de majorare a veniturilor românilor, ar fi trebuit să fie unanim asumat și nu boicotat, experiența dezbaterii a scos în evidență situații inedite, atât în sens pozitiv, cât și negativ, la care ar fi bine poate să ne gândim.

1. Este pentru prima dată în ultimii 20 de ani când Parlamentul României adoptă o lege ce prevede creșterea veniturilor pentru toate categoriile sociale care lucrează la stat, etapizat, într-o perioadă de 5 ani, până în anul 2022.

2. Este pentru prima dată când o astfel de lege are în vedere creșteri substanțiale ale veniturilor, la baza sistemului bugetar, și nu (doar) la nivelul funcțiilor de conducere.

3. Este pentru prima dată când o lege ce are ca obiectiv creșterea veniturilor pentru români, prin majorări salariale în toate domeniile bugetare, este adoptată de Parlament prin dezbateri în acest for.

4. Este pentru prima dată în ultimii 10-15 ani când o lege își propune măsuri financiare convingătoare, pentru a determina medicii și meseriașii (în diverse domenii) să renunțe la slujbele din străinătate și să se întoarcă în țară.

5. Este pentru prima dată când o lege, care prevede majorarea veniturilor pentru bugetari, generează proteste din partea unor sindicate, spre deosebire de momentul tăierilor de salarii din 2010, când blocajul negocierilor și al manifestărilor de stradă a fost mai mult decât evident.

6. Este pentru prima dată când adoptarea unei astfel de legi este privită cu părere de rău, atât de unele forțe politice cu reprezentare parlamentară, cât și de anumiți lideri de opinie.

7. Cu privire la decalarea termenelor de adoptare, este bine să știm cu toții că, teoretic și tehnic, prin proceduri parlamentare, legea ar fi putut trece și prin asumarea răspunderii. Majoritatea PSD-ALDE și-ar fi permis, strict numeric, un astfel de vot, și acum legea era probabil deja la promulgare. Inițiatorii au respins însă această posibilitate, care garanta termenele anunțate la început, și au preferat să dezbată legea în circuitul normal. Din informațiile publice, au fost peste 200 de amendamente adoptate, ceea ce înseamnă alte majorări de venituri. Cu decalări de termene, este adevărat, dar majorări!

Nu pot spune în final cine, pe ce motive și cât de repede va mai pune bețe în roate acestei legi, implicit salariilor mai mari, pe care românii le așteaptă. Va fi interesant de urmărit și cât de implicat sau preocupat va fi președintele Klaus Iohannis să promulge această lege.

Important este că ea există și fixează un reper – SE POATE ȘI O LEGE PENTRU ROMÂNI!

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr