Cât mai numărăm în România victime ale justiției politice

România a ajuns la acel nivel de alarmă în care justiția politică nu mai trebuie să fie demonstrată, pentru că devine evidentă și de necontestat cu fiecare caz prezentat opiniei publice. Indiferent dacă ne sunt sau nu simpatici, i-am votat sau îi susținem, trebuie să recunoaștem și să acceptăm că Adrian Năstase, Dan Voiculescu, Liviu Dragnea, Victor Ponta, chiar și Elena Udrea (doar pentru o cauză), Ludovic Orban, Dan Radu Rușanu, dar și alții ca ei, au fost și sunt în continuare victimele unor dosare de poliție politică ce au avut ca scop limitarea influenței și scoaterea lor din spațiul public, prin blocarea accesului la funcțiile de responsabilitate pe care le-au ocupat sau ar fi putut să le ocupe.  

Despre modul în care fiecare și-a gestionat situația și statutul public, despre felul în care Năstase și Voiculescu au suportat pușcăria, deși sentințele lor de condamnare vorbesc explicit despre lipsa de probe, despre cum și-a găsit Dragnea dreptatea la CEDO, în condițiile în care justiția din România l-a împiedicat să devină premier, despre cum Ponta a demisionat pe facebook pentru că i-au făcut procurorii dosare, istoria și cu siguranță justiția europeană vor face dreptate. România pierde însă un reper cel puțin la fel de important ca nivelul de trai sau dezvoltarea economică, și anume garanția de echitate și echilibru pe care ar fi trebuit să le asigure o justiție sănătoasă.

De aceea, legile justiției, anunțate de actualul ministru al Justiției, se transformă deja într-o prioritate națională, pentru că încrederea în cei care împart dreptatea este la fel de importantă ca și banii din portofel. În opinia mea, finalul acestui an este singurul termen limită acceptabil, în condițiile în care specialiștii din sistem avertizează la modul profesional că justiția nu se poate reforma în mod real peste noapte. Însă percepția asupra acestei puteri intrate în derapaj este atât de acută și gravă, încât adoptarea unei legislații coerente în domeniu, care să includă obligatoriu și răspunderea magistraților, va influența automat chiar și reușita programului de guvernare, un fapt esențial pentru noi toți.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Despre criza de credibilitate a DNA și cauzele ei

Criza de credibilitate fără precedent, prin care este receptată și evaluată activitatea DNA, reprezintă o vulnerabilitate la adresa siguranței naționale.

Este nepermis pentru un stat care și-a stabilit ca prioritate combaterea corupției, să desfășoare proceduri în acest sens sau să instrumenteze dosare prin intermediul unor instituții (DNA și Parchetul General), suspectate la rândul lor de corupție în interior, partizanat, abuzuri, jocuri politice și poliție politică. Situația este cu atât mai gravă cu cât percepția astfel conturată nu este sub nicio formă corectată și nimeni nu este preocupat să demonstreze că lucrurile ar sta altfel în realitate.

Nu mai este vorba de simpatie, antipatie, teamă, revoltă sau ignoranță față de  activitatea de management a procurorului șef DNA și a procurorului general al României. Evaluarea anunțată de ministrul Justiției la acest capitol devine, în opinia mea, doar o procedură birocratică, ce nu mai are cum să aducă elemente de noutate. Tot ce era de văzut s-a văzut la ore de maximă audiență, iar situația trenează deja de peste o jumătate de an.

Orice dosar ar fi deschis, orice audiere ar fi făcută, indiferent de acuzațiile formulate,  există suspiciunea că miza reală este un lider politic, local sau național, care a deranjat cumva și acum își primește “răsplata” sau un om de afaceri care nu a cotizat unde și cum trebuie.

Ori realitatea nu este asta, există în continuare fapte de corupție și procurori care vor și își fac treaba corect.  Faptul că buna lor credință și profesionalismul nu mai sunt recunoscute și receptate ca atare reprezintă o problemă a României, care trebuie rezolvată urgent, prin demisia sau demiterea celor responsabili. Indiferent de structurile ajunse în crize la un asemenea nivel, primii care pleacă sunt șefii, de cele mai multe ori din decență. 

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

De ce are Dragnea dreptate

Mobilizarea propagandei pentru bagatelizarea și ironizarea declarațiilor lui Liviu Dragnea, prin care acesta a susținut că în spatele atacurilor la adresa Guvernului se află sistemul susținut de George Soros, reprezintă o dovadă în plus că liderul PSD are într-adevăr dreptate. Nu este vorba despre simple declarații sau doar de o etapă a unui război politic autohton. Ne aflăm în fața unei întregi strategii pentru decredibilizarea guvernării ce conduce acum România, strategie întâlnită și în alte țări europene, pentru că George Soros și întreg sistemul pe care l-a creat se bazează pe un principiu unanim valabil, oriunde are intereseîncearcă să distrugă orice nu poate controla. Uneori reușește, alteori nu, și de cele mai multe ori diferența o fac cetățenii, cu discernământul și patriotismul lor.    

După experimentul Cioloș, ce s-a dovedit un fiasco total pentru români, dar foarte profitabil pentru sistemul Soros care controla practic deciziile guvernamentale la cel mai înalt nivel, interesele de afaceri au dictat o continuare a acestei situații.

Guvernul PSD-ALDE n-a mai răspuns însă la comenzi și a anunțat un program de guvernare favorabil românilor. Urmarea – proteste de stradă pentru legi care s-au dovedit constituționale, activitate guvernamentală parțial blocată în prima jumătate a acestui an și atacuri la liderii politici care girează practic programul de guvernare pentru România și asigură aplicarea lui.  

Nimic nu este întâmplător, există interese externe ca România să stagneze, iar forța de muncă să fie ieftină în continuare, să se creeze artificial conflicte politice prin dezinformare și manipulare, neîncredere și detașarea cetățenilor de mediul politic, astfel încât cei care iau decizii să dezvolte vulnerabilități. Indiferent dacă vă place sau nu un lider politic, luați mai bine aminte la ceea ce spune, cum spune, ce face, cum își respectă cuvântul, cine îl confirmă, dar și cine îl atacă. În spatele fiecărui scandal este un plan, care duce iremediabil la același final: cât trebuie să piardă românii și cum sunt atinse obiectivele ca alții, străini de România, să câștige.

Interesul fiecăruia dintre noi este ca atunci când analizăm și judecăm faptele, evenimentele, deciziile care ne privesc să facem distincția între adevăr și manipulare. Este esențial pentru a înțelege foarte bine ce ni se întâmplă. 

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Războiul DNA cu funcția pe masă

Când tensiunea depășește orice limită în justiția și sistemul judiciar din România, când niciun efort nu este prea mare ca să se abată atenția opiniei publice de la modul în care, de 10-12 ani, suntem conduși prin amenințarea dosarelor penale, reale sau inventate, vă supun atenției următoarele fapte:  

Procurorul șef DNA, Laura Kovesi, este chemată luni, pentru a treia oară, la Comisia parlamentară de anchetă a prezidențialelor din 2009, cu scopul de a explica în ce fel a fost implicată în gestionarea rezultatului alegerilor din acel an. Dacă nu se va prezenta, există cadrul legal pentru ca pe numele ei să fie depusă oficial, în numele Comisiei, o plângere penală pentru obstrucționarea aflării adevărului. O astfel de decizie se poate lua prin vot în cadrul Comisiei, unde PSD și ALDE dețin majoritatea. În esență, este foarte posibil, corect, legal, dar și fără precedent în România, ca o astfel de plângere să fie formulată. Urmarea…cel puțin suspendarea din funcție pentru șefa DNA.

Simultan cu ancheta parlamentară, ministrul Justiției în actualul Guvern politic PSD-ALDE anunță, în sfârșit, că se impune și se face un control la DNA, pentru a se verifica cum a fost manageriată această structură anticorupție, având în vedere că o astfel de procedură nu s-a mai derulat de peste 10 ani. Cam de când sunt semnalate și cele mai grave cazuri de poliție politică în România. Urmarea….este evident că evaluarea n-are cum să fie pozitivă, cu toate consecințele legale.

Ca și cum ar fi o coincidență, șeful politic al celor două centre de decizie care o deranjează pe Laura Kovesi – Comisia parlamentară și Ministerul Justiției – președintele PSD, Liviu Dragnea, devine brusc subiect de anchetă jurnalistică, culmea întâmplării, faptele relatate fiind suprapuse peste o anchetă DNA in rem (nu pentru persoană, ci pentru fapte) despre care abia acum aflăm că există, deși stă la sertar de cel puțin 1 an și jumătate.

Bineînțeles că nimeni nu explică cum de s-a întâmplat ca dosarul DNA, în care țintă este Liviu Dragnea, să fie scos fix atunci când șefa instituției are astfel de probleme. Descoperim însă un mod de lucru al DNA, care în situații limită, când se joacă cu funcția pe masă, nu mai este disimulat prin nimic.

Sunt convins că decizia și votul politic nu vor fi sub nicio formă influențate și ceea ce trebuie să se întâmple legal se va întâmpla. Problema reală este însă că Laura Kovesi nu știe asta sau nu ia în calcul o astfel de atitudine și încă mai încearcă… 

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr