Cenzură, presiuni, tentative de mușamalizare și arestări fără probe. Cum își apără DNA imaginea.

Decizia ministrului Justiției, Tudorel Toader, de a solicita Inspecției Judiciare să realizeze un control la DNA cu privire la activitatea de management a instituției, și-a dovedit pe deplin utilitatea și oportunitatea, prin conținutul deosebit de grav al concluziilor prezentate public. Chiar dacă în jurul oficializării raportului de control a izbucnit un adevărat scandal generat de păstrarea unor concluzii în detrimentul altora (altfel spus, cenzurarea concluziilor defavorabile DNA), semnificativ este faptul că documentul final, cu toate concluziile și opiniile separate, a fost până la urmă prezentat în mass-media, mai mult ca sigur din teama de a nu fi mușamalizat.

Am aflat astfel că:

  1. Sub protecția confidențialității, anumiți judecători au explicat echipelor de control cum procurorii care activează la Curtea de Apel București recuză, într-un mod “pătimaș” judecătorii “care nu se poartă frumos”.
  2. Sunt corectate diverse cifre referitoare la dosarele aflate în lucru, ca și cum pentru semnificația de interes public a activității DNA ar fi o diferență esențială între 467 și 606 dosare mai vechi de un an de la data sesizării. Important este că percepția pe care o avem cu privire la anumite dosare ținute la sertar de DNA se confirmă chiar din interior, fără niciun fel de dubiu.
  3. DNA a reținut și arestat oameni fără probe sau pe fapte inexistente, aceasta fiind, în opinia mea, cea mai gravă concluzie din raport. ”În anul 2016, la nivelul Secției (de combatere a corupției din cadrul DNA) s-au înregistrat 57 de inculpați, din care 50 au fost achitați în temeiul “nu există probe că o persoană a săvârșit infracțiunea”. Din acești 50, 1 a fost arestat preventiv și 3 arestați în temeiul “fapta nu există”  (…)”.

Când o structură a statului arestează oameni degeaba, când acest lucru este perceput ca atare de opinia publică și recunoscut oficial printr-o procedură de control, nu se poate să nu existe consecințe. Vorbim despre elementul esențial de la care ar trebui să înceapă orice analiză și pe care să se bazeze orice decizie cu privire la managementul acestei structuri de Parchet, mai ales că o astfel de constatare este fără precedent în România după 1989.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr