Despre nevoia de calm, echilibru și dialog în România

Greu de spus unde ne va duce conflictul public, generalizat și aproape permanent din societatea românească, dar cu siguranță bine nu va fi pentru noi toți, dacă nu înlăturăm această stare de lucruri. Am rămas uimit să constat că unele dintre cele mai evidente argumente în favoarea premierului desemnat Viorica Dăncilă, anume echilibrul și spiritul non-conflictual, capacitatea de dialog și negociere, recunoscute aproape unanim, s-au transformat acum în elemente banale și lipsite de semnificație.

Ori eu cred că tocmai de aceste elemente, aplicate în activitatea guvernamentală, avem nevoie cu toții, pentru a face pasul mai departe și a ne urmări interesele ca stat.

Nu înțeleg de ce, în locul unor chestiuni punctuale ce pot fi criticate natural în orice program de guvernare, dacă sunt însoțite obligatoriu și de soluții alternative, opoziția din România își bazează strategia pe atacuri la persoană, ironii și ridiculizări ce au ca ținte lideri politici care au câștigat totuși alegeri în România. Nu înțeleg de ce jignirile personale la adresa premierului desemnat și a unor miniștri, precum și informațiile false vehiculate, ar putea schimba opțiuni politice sau percepții despre ceea ce se întâmplă în prezent.

Atât de puțin poate minoritatea care nu susține coaliția aflată de guvernare? Nicio problemă că nu o susține, dar cum să își asume o prestație la un nivel atât de redus? Atât de repede s-a uitat tradiția unei opoziții istorice în România încât prin discursul public, actualii ei reprezentanți au renunțat la standarde?

Cred că este momentul să ne apărăm fiecare dintre noi echilibrul și calmul în care vrem să trăim, să urmărim și să judecăm mai mult faptele și mai puțin conflictele, în special pentru că acestea ne transformă în prizonieri ai manipulării. Strategia care spune că societatea românească s-ar putea hrăni cu scandal este una antinațională, ea trebuie cunoscută ca atare și anihilată printr-un efort comun.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Principiul decapării

Vicepremier PSD, Paul Stănescu.

  • 16 ianuarie 2018 – Klaus Iohannis refuză fără nicio explicație publică nominalizarea lui Paul Stănescu ca premier interimar, după demisia lui Mihai Tudose.
  • 17 ianuarie 2018 – DNA cere la Înalta Curte de Casație și Justiție redeschiderea unui dosar, vechi de 8 ani și închis acum 5 ani tot de către DNA, care îl vizează pe același Paul Stănescu, respins de președinte cu o zi mai devreme.

Orice om cu un minim de logică face automat o legătură între decizia președintelui Iohannis și redeschiderea dosarului pentru Paul Stănescu, sau cel puțin se gândește la așa ceva. Oricine se poate întreba de unde și de ce a știut președintele, cu o zi mai devreme, despre acțiunea DNA care viza un lider PSD. Problema este că astfel de “coincidențe” au intrat în asemenea măsură în rutina noastră de fiecare zi, încât a început să ni se pară ceva obișnuit ca președintele să primească informații despre politicieni cărora li se pregătesc dosare penale, iar DNA să aibă în vizor pe oricine se poate, numai de la PSD să fie.

Un primar, fost denunțător în dosar, spune că după 8 ani, brusc, un procuror de la DNA a început să îl caute chiar acum, în ianuarie, ca să-l întrebe tot despre Paul Stănescu. Și lista “coincidențelor” nu se oprește aici… Faptul că și un anumit judecător, fost subaltern al procurorului-șef DNA, a fost stabilit “aleatoriu” pentru a judeca acest caz, nu face decât să contureze pe deplin o percepție realistă asupra situației: DNA nu se mai ascunde, nu mai păstrează nici măcar aparențele de echidistanță, pur și simplu se angrenează pe față într-o bătălie împotriva revocării procurorului-șef. O întreagă structură pentru un singur om !

Atunci când va veni momentul, și cu siguranță va veni, vom auzi că propunerea de revocare nu ar avea la bază toate abuzurile DNA pentru care s-au tot prezentat probe în spațiul public, iar judecătorii au pronunțat achitări, ci tocmai dosare cu miză politică, unele fabricate acum, pe ultima sută de metri. Ca și cum o țară întreagă nu vede și nu percepe situația reală…

Este acel moment în care poate reușim cu toții să înțelegem ce se întâmplă când manipularea ține loc de realitate, iar statul paralel încă impune reguli și stabilește cine trebuie să conducă România.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

O mână de fier într-o mânușă de catifea

Desemnarea europarlamentarului Viorica Dăncilă pentru funcția de prim-ministru al Guvernului României, primul premier femeie din istoria noastră, reprezintă o decizie normală și strategic-politică a președintelui Klaus Iohannis. Pe lângă evitarea unei crize pentru care ar fi fost singurul responsabil, președintele a transmis către majoritatea parlamentară și guvernamentală semnalul că va monitoriza în detaliu îndeplinirea obiectivelor Guvernului și va folosi în avantajul său electoral orice argument contra, orice întârziere sau conflict politic și social.

Deci nu există nicio prietenie între președinte și PSD-ALDE o dată cu această desemnare, ci se joacă cu termenele din programul de guvernare pe masă. Este practic semnalul de început al campaniei electorale pentru alegerile prezidențiale de anul viitor, deocamdată cu doi competitori: coaliția PSD-ALDE pe de-o parte și președintele Klaus Iohannis de cealaltă parte.

Faptul că președintele nu are de partea sa o opoziție inteligentă, care să îi înțeleagă mișcările pe termen lung și să nu îi ceară decizii neconstituționale (cum ar fi refuzul de a desemna premierul majorității) este cu siguranță un dezavantaj, cu care Klaus Iohannis va avea de tras foarte mult. Dacă în loc să își asume rolul tehnic de urmărire a activității Guvernului, opoziția și susținătorii #rezist au ales să îl critice și să iasă în stradă chiar împotriva președintelui, înseamnă că atâta pot, iar atenția noastră se va îndrepta exclusiv asupra activității cabinetului premierului Viorica Dăncilă.

În calitate de prim-ministru, doamna Dăncilă va avea un rol istoric și o responsabilitate esențială pentru România. Într-o perioadă în care nu mai știm cum să ieșim din controverse și scandal, ea va fi obligată să readucă echilibrul și calmul în societatea românească, acesta fiind în opinia mea cel mai important obiectiv. Va trebui să pună la muncă sistemul de stat românesc, lucru care nu se poate face decât cu o mână de fier într-o mânușă de catifea.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Un președinte paralel, pentru un stat paralel

Oricum s-ar manifesta justiția din România, precum și cei care o înfăptuiesc, indiferent de abuzuri și dosare politice, președintele României se declară un susținător al acestei stări de lucruri. Mai mult decât atât, Klaus Iohannis  spune foarte clar că apreciază cele două structuri de parchet campioane la oameni nevinovați transformați în “penali” și în esență nu dorește să se schimbe nimic în acest domeniu, chiar dacă cei mai mulți români vor exact contrariul.

Pentru că la prima ieșire publică din 2018, cu prilejul alegerii conducerii CSM, președintele a considerat normal să facă astfel de declarații și să dea țării semnale de acest fel, cred că este momentul ca și noi să începem să ne gândim foarte serios la profilul președintelui pe care îl dorim pentru România, având în vedere că tocmai am intrat într-o perioadă preelectorală înainte de prezidențialele anului viitor.

Dacă vrem un președinte care vede o cu totul altă realitate decât cea percepută de noi, și nu doar în justiție, un președinte ce protejează actualul sistem judiciar, pentru ca apoi să îl folosească sub formă de instrument politic ca să își înlăture adversarii, un jucător politic în loc de președinte, interesat să pândescă anumite strategii ale partidelor, astfel încât să poată interveni ulterior cu un interes personal, un președinte ce nu respectă prezumția de nevinovăție a oricărui cetățean român și în general susține o minoritate care vrea să își impună voința prin proteste neautorizate, atunci sunt convins că acel președinte se poate încadra cu succes în profilul lui Klaus Iohannis.

Dacă însă vrem un președinte al tuturor românilor, un om normal, care recționează conform intereselor noastre, ale tuturor, atunci trebuie să urmărim atent și să judecăm la rece ce se întâmplă în România, pe baza informațiilor corecte și echilibrate, ignorând manipularea, așa cum realitatea ne dovedește că este extrem de necesar.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr