Președintele oportunităților politice

Președintele Klaus Iohannis explică nonșalant că este o chestiune de “oportunitate politică” dacă va da sau nu curs propunerii de revocare a procurorului șef DNA, formulată de ministrul Justiției.

Semnificația expresiei pe care președintele a folosit-o, deloc întâmplător, marchează începutul tranzacționării politice a unui demers exclusiv juridic și tehnic, de evaluare managerială a modului în care Laura Kovesi a condus DNA. Klaus Iohannis dă semnale că ar vrea să negocieze, poate un nou procuror favorabil la DNA, poate șefi fideli ai altor instituții de forță, dar nu pare să fi înțeles că miza revocării îl vizează direct, problema fiind exclusiv la el pe birou.

Președintele Iohannis este primul care are de pierdut din menținerea actualei stări de lucruri, dar rezerva de timp pe care și-a luat-o pentru a se pronunța asupra cererii de revocare îi va da probabil ocazia să înțeleagă acest fapt.

Dacă refuză cererea de revocare, Klaus Iohannis pierde politic, moral și electoral. Orice abuz al DNA care va ieși la iveală de-acum înainte, orice dosar dovedit de poliție politică, orice persoană ținută degeaba în spatele gratiilor, toate aceste fapte vor fi decontate în sarcina sa ca președinte, pentru că a avut ocazia să ia o decizie corectă și să deschidă calea spre refacerea credibilității instituției, dar nu a făcut-o.

Klaus Iohannis ar trebui să înțeleagă, cred eu, că pentru electorat, inclusiv pentru cel de dreapta, calculele politice sau negocierile trec în plan secund, atunci când este pusă în balanță corectitudinea deciziilor la nivel prezidențial, inclusiv reacția necesară, fermă și promptă împotriva abuzurilor care au revoltat România.

Evenimentele pe care le trăim în aceste zile ne arată că, în memoria colectivă, granița de la Statul paralel la fosta Securitate este foarte subțire și sensibilă. Oamenii nu au uitat ce a fost atunci și fac comparații cu ce văd acum. Pe acest fond, să te plasezi practic în fruntea Statului paralel prin lipsă de reacție și decizie, ignorând voința majorității românilor, asta echivalează pentru Klaus Iohannis cu o ieșire pe ușa din dos a Palatului Cotroceni.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Avem cu adevărat ministru la Justiție

Rămâne de văzut dacă avem și președinte, inclusiv dacă în condițiile actuale mai putem restructura sistemul judiciar românesc, după o criză de credibilitate de peste 10 ani.  Cred că evenimentele de ieri impun câteva concluzii de etapă despre revocarea procurorului șef DNA,  propusă de ministrul Justiției, Tudorel Toader, cu precizarea că acesta este doar începutul pentru o revoluție necesară în sistem.

Nu există niciun argument, nicio dovadă, care să susțină orice fel de influență politică în decizia de revocare a procurorului șef DNA, iar această realitate este absolut esențială pentru democrația din România. Ministrul Justiției a procedat așa cum a considerat, conform atribuțiilor și pregătirii profesionale, obligându-ne să acceptăm inclusiv  o întârziere semnificativă în comunicarea acestei decizii.

Nimeni nu a putut contesta corectitudinea și complexitatea celor 20 de puncte din raportul de evaluare a activității manageriale a procurorului șef DNA și mă refer aici la oameni echilibrați, care înțeleg subiectul și pot să aibă un punct de vedere pertinent. Acest fapt confirmă caracterul exclusiv tehnic, juridic și profesional al cererii de revocare.

Tudorel Toader este primul ministru al Justiției din România care a înțeles că este corect și perfect justificat să se refere la abuzurile din activitatea DNA, să le prezinte în detaliu și să explice că nu contează numărul dosarelor, ci nevoia ca procurorii să respecte drepturile și libertățile celor vizați în anchete. Este pentru prima dată când un responsabil din sistem vorbește explicit despre oameni arestați pe nedrept și dă semnalul că această practică este inacceptabilă. În același timp, Tudorel Toader este prima autoritate competentă din statul român care aduce în atenție dezvăluirile  din “unitatea de elită de la Prahova” și transmite mesajul de normalitate așteptat de opinia publică:  “exista obligația minimală ca șef să vezi dacă e adevărat sau nu și nu să lauzi respectiva unitate”.

Hazardată și neprofesionistă a fost reacția Administrației prezidențiale cu privire la raportul prezentat de ministrul Justiției. Nu poți să spui că președintele are același punct de vedere, de susținere a procurorului șef DNA, Laura Kovesi, și în paralel că departamentele specializate de la Cotroceni vor studia raportul extins care evaluează activitatea acesteia. Este foarte grav ca un președinte să se antepronunțe la un asemenea nivel, chiar și printr-o declarație de presă, înainte să ia act de analiza instituțională a specialiștilor. Aceasta în condițiile în care mai mulți experți în drept susțin că nu există contraargumente ca președintele Klaus Iohannis să respingă cererea de revocare a procurorului șef DNA.

Despre reacția procurorului general al României la raportul prezentat de ministrul Justiției nu se poate spune decât că a confirmat încă o dată obiceiul de a pune sub semnul întrebării autoritatea ministrului, așa cum s-a întâmplat de mai multe ori pe parcursul anului trecut, atât în relație cu Guvernul, cât și cu Parlamentul. Personal însă, am încredere că această stare de lucruri nu va mai persista mult timp, întrucât urmează și evaluarea de la Parchetul General.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Lupta pentru legile justiției din România a ajuns și în Parlamentul European

Dacă mai era cineva în România care să pună sub semnul întrebării faptul că justiția este pretextul prin care se pune presiune, din exteriorul țării, pe puterea politică de București, dezbaterea desfășurată ieri la Parlamentul European, despre legile justiției, a înlăturat orice urmă de îndoială. Și mă refer nu doar la faptul că ministrul Justiției, Tudorel Toader, a fost împiedicat să ia cuvântul în dezbaterea care se referea fix la domeniul său de competență, cât mai ales la dezinformarea liderilor europeni cu privire la ceea ce se întâmplă de fapt în justiția din România.

Chiar dacă nu a avut efecte decizionale, întâlnirea de la Parlamentul European a scos în evidență o realitatenu se dorește aflarea adevărului despre sistemul de justiție din România, în speranța că acesta va putea fi controlat în continuare, astfel încât să influențeze decizii politice, atunci când este necesar.  

Nu este prima dată când constatăm că europarlamentari români (aleși pe listele fostului PDL) fac acțiuni, lobby, demersuri concrete împotriva țării lor. Cred însă că de data asta, pozițiile exprimate au fost, fără niciun dubiu, împotriva cetățenilor români, care în marea lor majoritate vor schimbarea legilor justiției.

Mai exact, reprezentanți ai dreptei din România, dar și forțe care compun statul paralel, având în spate o importantă susținere și lobby extern, fac presiuni ca să blocheze, cu orice preț, schimbarea legislației în domeniul justiției. Iar dacă adăugăm la această miză și informațiile tot mai clare despre sancțiuni financiare la nivel european pentru presupusa nerespectare a principiilor statului de drept, avem tabloul complet a ceea ce înseamnă acțiuni împotriva României, prin afectarea interesului național.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

#LegileJustiției

Se clarifică miza schimbării legilor justiției din România și devine evident cine le susține, dar mai ales mecanismul prin care forțe importante, cu reprezentare națională și europeană, forțează blocarea lor.

Evenimentele din ultimele zile, imediat după evaluarea Curții Constituționale, au dovedit că legile justiției, în mod special răspunderea magistraților, nu reprezintă decât un pretext al momentului pentru culpabilizarea majorității politice din România, atât prin proteste de stradă, cât și prin amenințarea cu aplicarea unor sancțiuni la nivel european. Altfel spus, deși există o așteptare masivă din partea cetățenilor pentru recredibilizarea justiției printr-o legislație adecvată și corectă, propaganda tranzacționează interesul național și voința românilor, pentru a menține obiective politice de control asupra justiției.

Ca și cum nu ar fi în interesul tuturor partidelor reprezentate în Parlament să iasă legi eficiente și cu aplicabilitate pe termen lung, corecțiile stabilite de Curtea Constituțională sunt transformate în pretexte de atacuri politice, cu efecte derizorii și pe termen scurt.

Foarte interesant va fi de urmărit rolul pe care îl va juca președintele Klaus Iohannis în acest context. Din mijlocul familiei europene politice pe care o reprezintă, președintele a dat asigurări extreme că va face TOTUL pentru ca forma finală a legilor să respecte principiile statului de drept, dar nu a spus punctual la ce anume se referă.

În realitate însă, președintele nu poate face altceva decât să lase instituțiile statului să lucreze, conform circuitului normal de adoptare a unui cadru legal. După evaluarea integrală a legilor justiției de către Curtea Constituțională, Parlamentul își va asuma automat modificările care se impun și nimeni n-a spus vreodată că ar putea fi altfel.

După care, așa cum este normal, legile justiției trebuie să ajungă la promulgare. Președintele n-are altă treabă de făcut decât să se asigure că procesul democratic a fost respectat, la fel și reglementările impuse de Curtea Constituțională, pentru ca apoi să le adopte. Orice abatere de la acest circuit, orice intervenție, condiționare sau presiune reprezintă un abuz și o afectare a intereselor naționale, ce trebuie cunoscute și evaluate ca atare.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr