Șabloanele lui Kovesi și dezvăluirile lui Ghiță

Devine mult mai interesant de urmărit și, eventual de comentat, efectul dezvăluirilor cu privire la fața ascunsă a sistemului de justiție sau a statului paralel, după cel puțin 24 de ore de la producerea lor. Atunci se vede cel mai bine cum, dacă și cât de eficient fucționează mecanismele statului, blocajul instituțiilor și frica celor în măsură să ia decizii. Este acel moment când se instalează o tăcere vinovată și nervoasă, după ce toate lucrurile care trebuiau spuse s-au spus, iar cei prinși în offside nu mai știu cum să se descurce pentru a ieși basma curată din problemă.

Laura Kovesi a asigurat opinia publică, prin multiple declarații, că nu a avut, nu are și nici nu va avea vreodată cea mai mică legătură în plan privat cu „inculpatul fugar Ghiță Sebastian”. Acesta a dovedit însă, prin doi martori ce nu au niciun fel de legătură între ei, jurnalistul Ion Cristoiu și socrul său, Dumitru Cârstea, cum Kovesi a fost chiar la el acasă, la o aniversare. Cu riscul de a genera un precedent, Kovesi tace, deși sunt tot mai multe vocile convinse că de fapt a mințit.

Ca un făcut și fără nicio coincidență, la scurt timp după ce devine foarte credibil și apreciat în spațiul public, confirmând că Laura Kovesi a fost la petrecere, socrul lui Ghiță se trezește cu contul blocat de DNA.  Așa, pur și simplu, fără înștiințări prealabile. Specialiștii afirmă că demersul este un abuz.

La scurt timp, Dan Andronic scrie cum Ghiță i-a povestit într-o seară la Belgrad că i-a dat lui Kovesi 7000 de euro, nu direct, ci prin Florian Coldea și la solicitarea acestuia, ca să-și cumpere mașină. Ghiță confirmă că relatarea este adevărată, Coldea nu spune deocamdată nimic, în timp ce Kovesi, în loc să prezinte imediat toate dovezile că a avut banii necesari să își cumpere mașină fără contribuția nimănui, se enervează, neagă și amenință că va urma căile legale.

În fața acestei desfășurări de evenimente, este important ce fac instituțiile responsabile ale statului după 24 de ore sau chiar mai mult de la derularea faptelor.

Dacă Laura Kovesi, înalt demnitar și garantul luptei anticorupție, nu a prezentat din proprie inițiativă documentele prin care să dovedească fără dubiu cum și-a luat mașina cu bani personali sau din ce motive a decis blocarea contului pentru un martor incomod, de ce nu i se cer explicații instituționale cu privire la toate aceste informații publice ?

De cât timp are nevoie CSM să se autosesizeze, la fel și Parchetul General ? De ce Agenția Națională de Integritate are o viteză remarcabilă când vine vorba despre verificarea oricărui funcționar de stat cu nepotriviri în declarația de avere, iar la procurorul șef Kovesi stă și se uită blocată ?

Interesul public esențial cu privire la aceste evenimente nu este legat de meciul Ghiță – Kovesi, ci se referă la aceeași teorie a precedentului care ne arată un demnitar mai presus de regulile ce se aplică tuturor celorlalți.

Aici este adevărata problemă, pentru care trebuie să plece simultan cu Kovesi, toți cei care îi acordă acum protecție și tratament preferențial.

 

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Procesul-spectacol cu țintă fixă

La fel cum am vorbit în diverse momente despre dosarele politice care îi vizau pe Victor Ponta, Ludovic Orban, Adrian Năstase, Dan Voiculescu, chiar și pe Dan Radu Rușanu, este corect să spun că noua țintă a devenit acum Liviu Dragnea.

Nu știu dacă se află sau s-a aflat pe vreo listă neagră” care ar trebui să fie dezvăluită cândva, cert este că în cazul lui Liviu Dragnea, la fel cum s-a întâmplat și cu ceilalți, atmosfera creată în jurul procesului, atât la Înalta Curte, cât și în spațiul public, îl confirmă ca țintă-indicată, cu mult înainte ca judecătorul să se pronunțe asupra vinovăției sau a nevinovăției sale.

Un amănunt foarte interesant din proces a fost analizat de o avocată recunoscută pentru modul drastic, dar corect, în care tratează politicienii ajunși în fața instanțelor.  Liviu Dragnea a fost pus într-o confruntare directă cu o parte din dosar, iar cele două mărturii au fost contradictorii, fără să existe o a treia care să încline balanța. Procedura este extrem de rar întâlnită și a suscitat comentarii, tocmai pentru că nu poate aduce clarificări. De aceea, va fi foarte interesant și semnificativ de urmărit relevanța unor astfel de argumente pentru soluția finală.

Ce vreau să spun cu asta….Că există deja semne de întrebare concrete în privința acestui proces, vom vedea în ce măsură se confirmă sau nu.

Sentința finală nu îl privește doar pe Liviu Dragnea, ci pe noi toți, pentru că vorbește despre menținerea sau, dimpotrivă, dispariția culoarelor din justiție.  Este adevărat că o astfel de concluzie nu se formează doar prin acest dosar, însă o importantă direcție de percepție va exista, cu siguranță ! Trebuie să accentuez că, așa cum s-a întâmplat cu Adrian Năstase sau cu Dan Voiculescu, nu mai pot exista sentințe date ca exemplu, pentru că trebuie destabilizat un partid sau altul ori cineva nu are voie să candideze. Un politician, indiferent de formațiunea politică pe care o reprezintă, nu este vinovat din oficiu doar pentru că are o funcție, o țintă pe spate și nu este întotdeauna simpatic. 

De cel puțin 10 ani, justiția din România este datoare în fața noastră cu mult mai mult decât atât !

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr