Cum reușește premierul să domine orgoliul prezidențial

Construită dintr-un alt aluat față de premierii precedenți, Viorica Dăncilă este o nucă tare. Nu poate fi nici intimidată, nici șantajată, nici amenințată, nici impresionată. Este genul care atunci când are un obiectiv, și-l duce până la capăt, indiferent de perturbările care apar, învață capcanele din politica românească și, un aspect foarte important, își ascultă consilierii. Președintele Klaus Iohannis, dacă vrea să nu fie făcut de râs în continuare chiar la înălțimea funcției sale prezidențiale, ar face bine să se calmeze, să-și schimbe și tonul și strategia în relațiile pe care le va avea de-acum înainte cu Guvernul, pentru că de premierul Dăncilă nu va reuși să treacă.

În ciuda amenințărilor cu procurorii și dosarele penale, transmise pe diverse canale, Viorica Dăncilă va conduce Guvernul cel puțin până la alegerile parlamentare din 2020. Dacă însă până atunci va trebui să plece cineva, să nu se mire Klaus Iohannis că el ar putea fi vizat !

Cine crede că această realitate ține cumva de partizanat pentru una sau alta dintre părți greșește flagrant ! Pur și simplu așa se prezintă situația, recunoscută chiar și în mediile favorabile până acum, necondiționat, politicii prezidențiale.

O serie întreagă de analiști specializați în politică externă s-au pronunțat asupra gafei prezidențiale fără precedent, cea cu “înțelegerile secrete cu evreii”. Atât de puternic impact a avut, încât a rămas în dezbatere chiar dacă președintele și-a cerut scuze. Deși este prima dată când a făcut-o, problema este departe de a fi rezolvată, pentru că din modul în care s-au derulat evenimentele ulterior, scuzele prezidențiale au părut doar de complezență. O intervenție disperată, astfel încât președintele să scape de furtuna mediatică ce s-a pornit, atât în România, cât și în Israel.

Scuze nu înseamnă în niciun caz să acuzi premierul de secretomanie pentru faptul că a plecat într-o vizită de stat, la invitația omologului său israelian. În același timp, nu se poate vorbi despre scuze sincere, când ceri demisia aceluiași premier care doar a discutat despre mutarea ambasadei la Ierusalim și a convenit cu oficialii israelieni “o întâlnire la nivel de guvern, la care să participe oamenii de afaceri şi investitori israelieni, pentru a adânci legăturile dintre Israel şi România în domeniul comerţului, tehnologiei, investiţiilor cibernetice şi sănătăţii”.

În fața unei probleme de percepție ajunsă la un asemenea nivel, dar și a predispoziției pentru gafe, Klaus Iohannis are o singură soluție, să facă un pas înapoi. Din orgoliu, probabil că nu îl va face, dar asta îl va urmări până la sfârșitul mandatului. Și sincer, nu cred că se va mai simți chiar atât de confortabil !

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Președintele a fost servit

Imediat după respingerea revocării procurorului șef DNA de către președintele Klaus Iohannis, instituția iese public cu un dosar ținut la sertar 10 ani. Unul dintre cei vizați este Sebastian Vlădescu, fost ministru de Finanțe și prieten al lui Călin Popescu Tăriceanu. Nu intenționez să intru în detaliile dosarului, dacă este cu adevărat de anticorupție atunci să își urmeze drumul corect în justiție, fără niciun fel de problemă.

Interesant mi s-a părut faptul că prin acest dosar (conform informațiilor din spațiul public) se poate dovedi, după 10 ani, că Sebastian Vlădescu, prietenul lui Tăriceanu, a luat o șpagă de 1 milion de euro. Cum, rămâne de văzut….

Dacă această informație se va și concretiza în instanță, putem să spunem că avem de-a face cu o performanță în materie de anticorupție. Dar dacă nu, semnificația acestui dosar nu face decât să confirme unul din punctele consemnate de Tudorel Toader ca motive de revocare pentru procurorul șef DNA, și anume dosarele ținute la sertar și scoase la momentul oportun, pentru un interes politic.

De data aceasta, cel servit este chiar președintele României. Și asta pentru că firele dosarului nu se opresc la Sebastian Vlădescu, ci ar duce în final la Călin Popescu Tăriceanu, unul dintre contracandidații anunțați pentru Klaus Iohannis, în alegerile prezidențiale de anul viitor. Altfel spus, pregătirea președintelui pentru al doilea mandat ar include și dosare, sau amenințarea cu dosare, pentru adversarii săi. Desigur, prin instrumentul numit DNA.

După ce a respins cererea de revocare, președintele Iohannis se poate considera direct vizat și responsabil pentru orice suspiciune, abuz, dezvăluire care vizează activitatea Direcției Naționale Anticorupție.

Schimbând managemenul, el ar fi putut să repare credibilitatea instituției și să susțină instrumentarea dosarelor anticorupție, la nivelul la care există în prezent. A ales să igore însă această realitate, consolidând ideea că de fapt își pregătește propria poliție politică prin care să mai câștige un mandat. Un model cu care ne-am mai confruntat, finalizat dezastruos !

Acesta este doar o parte din cadrul în care, luni dimineață, ministrul Justiției merge la Palatul Victoria pentru a discuta cu premierul Viorica Dăncilă forma finală a sesizării ce va ajunge la Curtea Constituțională, cu privire la refuzul lui Klaus Iohannis de revocare din funcție a procurorului șef DNA. Documentul chiar se face, pentru că așa este corect! Cum am spus, în absența unui președinte realist și patriot, care doar profită de „oportunități politice”, în următorii doi ani țara va fi condusă cu sprijinul judecătorilor constituționali. O lecție pe care o avem de învățat, tocmai ca situațiile de acest fel să nu se mai repete !

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Momentul adevărului

Săptămâna viitoare vom înțelege ce înseamnă concret “oportunitate politică” pentru președintele Klaus Iohannis și dacă va alege să folosească acest concept în interes politic personal sau în beneficiul României. Vom afla, așadar, în ce măsură președintele este cu țara sau doar cu el însuși. Acordul privind revocarea procurorului șef DNA, cea mai așteptată și analizată decizie din mandatul lui Klaus Iohannis de până acum, îi va marca pe deplin viitorul politic, și nu doar ca președinte al României. Sperăm că nu și pe al nostru, dar asta este treaba celorlalte instituții din stat chemate să vegheze la aplicarea legii și oprirea abuzurilor, dacă președintele nu va reacționa în acest sens.

Decizia lui Klaus Iohannis are cu adevărat o semnificație specială la nivel de responsabilitate prezidențială, însă o eventuală respingere a cererii de revocare nu va închide absolut deloc acest subiect.

Coaliția aflată la guvernare a dat toate semnalele necesare legate de faptul că va urma și o a treia etapă în procedurile de revocare, aceea de sesizare a Curții Constituționale în cazul unui răspuns negativ al președintelui. În timp ce premierul Viorica Dăncilă a anunțat că va aștepta mai întâi decizia de la Cotroceni, după care își va asuma responsabilitatea unei decizii, exprimându-și totodată susținerea pentru ministrul Justiției, președintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, vorbește despre soluția clară a sesizării CCR, având în vedere un conflict între Executiv și președinte. S-ar putea deci să ajungem la concluzia că judecătorii constituționali sunt cei care vor avea de spus ultimul cuvânt, nici măcar Klaus Iohannis

În fața valului de propagandă care va urma în aceste zile, este bine de precizat :

1. Nimeni nu vrea să se oprească lupta împotriva corupției, ci este necesar doar să punem punct poliției politice care ne-a marcat ca țară, cel puțin în ultimii 10 ani.

2. Revocarea nu este un atac personal la procurorul șef Kovesi, ci o reacție profesională și legală, perfect justificată față de abuzurile pe care, în exercițiul funcției, cel puțin le-a tolerat, dacă nu le-a și inițiat.

3.  Doar această decizie de revocare nu va rezolva problemele din sistemul judiciar. Responsabilitățile de reorganizare și restructurare a mecanismelor revin atât ministrului Justiției, cât și Parlamentului și CSM, pentru că adevărata muncă de reconstrucție va începe abia după ce statul legitim își va dovedi autoritatea în fața statului paralel.  

 

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr