Momentul adevărului

Săptămâna viitoare vom înțelege ce înseamnă concret “oportunitate politică” pentru președintele Klaus Iohannis și dacă va alege să folosească acest concept în interes politic personal sau în beneficiul României. Vom afla, așadar, în ce măsură președintele este cu țara sau doar cu el însuși. Acordul privind revocarea procurorului șef DNA, cea mai așteptată și analizată decizie din mandatul lui Klaus Iohannis de până acum, îi va marca pe deplin viitorul politic, și nu doar ca președinte al României. Sperăm că nu și pe al nostru, dar asta este treaba celorlalte instituții din stat chemate să vegheze la aplicarea legii și oprirea abuzurilor, dacă președintele nu va reacționa în acest sens.

Decizia lui Klaus Iohannis are cu adevărat o semnificație specială la nivel de responsabilitate prezidențială, însă o eventuală respingere a cererii de revocare nu va închide absolut deloc acest subiect.

Coaliția aflată la guvernare a dat toate semnalele necesare legate de faptul că va urma și o a treia etapă în procedurile de revocare, aceea de sesizare a Curții Constituționale în cazul unui răspuns negativ al președintelui. În timp ce premierul Viorica Dăncilă a anunțat că va aștepta mai întâi decizia de la Cotroceni, după care își va asuma responsabilitatea unei decizii, exprimându-și totodată susținerea pentru ministrul Justiției, președintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, vorbește despre soluția clară a sesizării CCR, având în vedere un conflict între Executiv și președinte. S-ar putea deci să ajungem la concluzia că judecătorii constituționali sunt cei care vor avea de spus ultimul cuvânt, nici măcar Klaus Iohannis

În fața valului de propagandă care va urma în aceste zile, este bine de precizat :

1. Nimeni nu vrea să se oprească lupta împotriva corupției, ci este necesar doar să punem punct poliției politice care ne-a marcat ca țară, cel puțin în ultimii 10 ani.

2. Revocarea nu este un atac personal la procurorul șef Kovesi, ci o reacție profesională și legală, perfect justificată față de abuzurile pe care, în exercițiul funcției, cel puțin le-a tolerat, dacă nu le-a și inițiat.

3.  Doar această decizie de revocare nu va rezolva problemele din sistemul judiciar. Responsabilitățile de reorganizare și restructurare a mecanismelor revin atât ministrului Justiției, cât și Parlamentului și CSM, pentru că adevărata muncă de reconstrucție va începe abia după ce statul legitim își va dovedi autoritatea în fața statului paralel.  

 

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr