Precedentul periculos creat de Klaus Iohannis

Deși am crezut cu toții că abuzurile constituționale semnalate pe parcursul celor două mandate ale lui Traian Băsescu, inclusiv cu prilejul celor două suspendări, reprezintă tot ce putea fi mai rău în exercitarea puterii unui președinte, Klaus Iohannis vine acum să spargă toate barierele. Și nu doar din punct de vedere politic…

Există specialiști în drept constituțional care decriptează planul președintelui de suspendare a premierului Viorica Dăncilă ca fiind un precedent deosebit de periculos în interpretarea Constituției, o situație atipică, nepusă până în prezent în ceea ce privește relația instituțională dintre Guvern și președinte. Adică ce ne-a transmis Klaus Iohannis cu privire la “oportunitatea politică” în revocarea procurorului șef DNA, se aplică și în cazul premierului, dar în sens invers, fără niciun fel de preocupare pentru instabilitatea politică provocată în țară și efectele unei crize la un asemenea nivel.

Concret, pentru un premier care nu deține funcția de senator sau deputat, deci nu este apărat de imunitatea parlamentară, planul de suspendare dibuit de președintele Klaus Iohannis, prin interpretarea Constituției, se poate derula în felul următor:

Pasul 1 – Cineva depune o sesizare penală la adresa premierului. În cazul de față, pentru un control politic corespunzător, cel desemnat să o facă a fost liderul PNL, Ludovic Orban. Funcția politică nu este însă obligatorie.

Pasul 2 – Sesizarea este repartizată unui procuror care, pentru a începe urmărirea penală, deci înainte de a administra orice fel de probe, prin intermediul Procurorului General al României, face o solicitare în acest sens către Senat sau Camera Deputaților (dacă premierul este parlamentar) ori  președintelui României (în cazul Vioricăi Dăncilă, care nu deține o funcție aleasă în Parlament).

Pasul 3 – Simultan cu cererea privind urmărirea penală a premierului, președintele României poate dispune suspendarea acestuia, asimilând practic în mod incorect urmărirea penală cu vinovăția.  În cazul de față, după patru cereri de demisie adresate Vioricăi Dăncilă, este foarte ușor de estimat ce va face Klaus Iohannis.

Pasul 4 – Dacă perioada de suspendare a premierului, determinată de urmărirea penală, este mai mare de 45 de zile, se ajunge din nou la o interpretare constituțională, întrucât se poate considera – și există opinii în acest sens – că premierul nu și-a putut exercita funcția pe o perioadă maximă acceptată.

Este foarte corect că actualul text al Constituției a fost conceput pentru oameni normali, de unde și crearea situației complet atipice cu care ne confruntăm în prezent. Nimeni nu și-a imaginat că un președinte își poate ignora până la extrem rolul său de mediator, astfel încât să atingă un asemenea nivel de interpretare a textelor legislative, doar pentru a provoca o criză politică.

Se va ajunge cu siguranță din nou la Curtea Constituțională pentru reglementarea unor abuzuri de acest fel, însă problema esențială pe care trebuie să ne-o punem este până unde poate merge Klaus Iohannis pentru a avea un guvern obedient și cum interesul real al României nu contează absolut deloc pentru președinte.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Cum a vrut sistemul să ajungă la Liviu Dragnea

Rodica Miloș, supliment de declarație în dosarul “Liviu Dragnea”, formulată în fața judecătorilor de la Înalta Curte de Casație și Justiție:

“Procurorul îmi flutura o hârtie prin față și mi-a spus că el poate să-mi dea NUP, dar că nu vrea pentru că nu știe cu cine țin eu. Mi-a spus să mă descurc cu Justiția, în sensul că mă va trimite în judecată. A început cu presiunea că rămân pe drumuri, că pierd serviciul, că o sa mor de foame. Cred că a făcut așa pentru că vroia să ajungă la domnul Dragnea. „Știți unde vrem să ajungem”, mi-a spus expres procurorul. Eu pe Dragnea l-am întâlnit profesional în două situații. Consider că este un proces injust. Am ajuns aici fără niciun fel de vină. Mi-am făcut treaba acolo, la locul de muncă”.

Înțelegem din asta că acolo unde avem de-a face cu o comandă pentru o execuție politică, și iată că în cazul de față avem de-a face cu așa ceva, nu mai contează victimele colaterale, soarta sau viețile oamenilor care s-au intersectat la un moment dat cu ținta. Nu contează nici resursele statului alocate pentru o supraveghere de amploare, ce se regăsește acum la dosar pe 32 de DVD-uri, despre care aflăm că unele conțin date ce nu privesc fapta. Important este ca ordinul să fie executat și pentru asta nimic nu e imposibil !

Înțelegem în egală măsură că metodele sunt aceleași, fie că vorbim despre unitatea de elită de la Ploiești sau despre procurori din București, dar și că sistemul nu depinde doar de omul aflat în frunte, ci de fenomenul de presiune prin dictatura fricii, construit în timp. Nu în ultimul rând, devine absolut evident că în prezent președintele Klaus Iohannis este cel care controlează și folosește acest mecanism în interes personal, politic și electoral.

Foarte important pentru adversarii lui Liviu Dragnea, oriunde s-ar afla:

“Nu vă exprimați niciun fel de satisfacție! Fenomenul vă poate atinge la un moment dat pe voi sau pe cei pe care îi susțineți! O țară normală este aceea în care politicienii ajung în postura de a plăti pentru ceea ce fac cu adevărat, nu pentru ceea ce reprezintă sau ar putea reprezenta la un moment dat!”

 

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Președintele care se iubește doar pe sine

Cu 20 de luni înainte de alegerile prezidențiale, deplasările în țară pe care președintele Klaus Iohannis le face se numesc deja “turnee electorale”. Scopul acestora nu (mai) este acela ca președintele să se întâlnească cu cetățenii pentru a dezbate prioritățile națiunii, cum ar fi normal, sau pur și simplu ca să ia pulsul țării. Klaus Iohannis profită de poziția pe care o ocupă în stat, de infrastructura aflată la dispoziție, precum și de orice eveniment cu expunere publică în care apare sau este invitat, doar pentru a emite mesaje politice de contestare a majorității parlamentare și guvernamentale. Este principala sa temă și singura sa prioritate, într-o campanie electorală jenantă pentru un standard ce ar fi trebuit să se ridice totuși la un nivel prezidențial.

Anii care au trecut cu Klaus Iohannis la Palatul Cotroceni au dovedit că președintele României nu iubește poporul român, ci se iubește doar pe sine, pe cei apropiați și interesele care îi unesc. Nu aș putea să dau un exemplu de prioritate a națiunii române, în toată această perioadă, care să fi fost asumată și dusă la îndeplinire de președinte, ca o datorie, ca un comandament. Tot ce a făcut sau nu Klaus Iohannis a depins permanent de o conjunctură politică sau de un interes care l-au vizat direct. 

Președintele vrea acum să mai obțină încă un mandat și, pentru că și-a fixat această prioritate, va face orice este posibil sau imposibil ca să își atingă scopul. Posibilii adversari, chiar dacă sunt doar indicați în sondaje cu potențial prezidențiabil, devin automat ținte.

Toți liderii importanți aflați în opoziție politică cu președintele sunt luați în atenție, fie cu dosare, fie cu amenințări, ironii, informații false sau chiar cu manifestări lipsite de considerație la evenimente publice. Ultimul exemplu, cel cu primarul general al Capitalei, Gabriela Firea, care îl depășește pe președinte în sondaje, deși nu și-a exprimat intenția de a candida, este edificator în acest sens. Iar exemplele nu se opresc aici…

După patru ani în care ne-am obișnuit cu un președinte deconectat de țară, vom avea parte de o schimbare conjuncturală a lui Klaus Iohannis. Prezent oriunde îi va fi convenabil, acesta nu va face altceva decât să provoace scandaluri și acuzații. Interesul îl știți, rămâne să îl evaluați !

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr