Despre transparență, reformă și personaje incomode care pot să vorbească liber

Pe Daniel Dragomir, fost colonel SRI și fost subordonat al lui Florian Coldea, nu am avut ocazia să îl cunosc personal în activitate, însă i-am urmărit atât dezvăluirile, cât și probele publicate, inclusiv argumentația lor. Cred că este unul dintre românii care s-au hotărât să spună adevărul despre faptele din trecut ale unor oameni ce au reprezentat în mod abuziv statul, la cel mai înalt nivel. Știu că Daniel Dragomir deranjează foarte mult și mai știu că pe măsură ce dezvăluirile sale vor atinge puncte nevralgice se va încerca decredibilizarea sa, prin multiple canale. Subliniez, neoficiale.

De aceea, este esențial ca Daniel Dragomir să fie audiat și pus în situația de a răspunde la întrebări de specialitate, aceasta fiind o procedură sănătoasă și corectă de aflare a adevărului. Iar faptul că urmează să fie chemat la Comisia parlamentară de control a SRI, cum de altfel a și anunțat că își dorește, încă de la prima apariție publică, este o dovadă de normalitate și voință politică, ce nu s-a manifestat în trecut.

Personal nu văd această audiere ca un atac la adresa instituției, așa cum am constatat că există deja speculații în spațiul public, ci ca un mijloc prin care SRI își poate arăta deschiderea pentru continuarea, în mod transparent, a procesului asumat de curățenie și reformă internă. Aceasta cu atât mai mult cu cât SRI este în prezent singura instituție de forță a statului român ce a dovedit evoluții de necontestat din acest punct de vedere.

Despre publicarea de către Daniel Dragomir a unor documente reprezentând mandate de interceptare emise în perioada 2009-2013, pe motive de activități conexe amenințărilor teroriste, care ulterior au fost folosite de DNA în dosare de corupție, cred că este util să fac câteva precizări:

1. Acoperirea numelor celor vizați de aceste mandate este corectă, identificarea lor fiind posibilă doar în fața Comisiei parlamentare de control a activității SRI.

2. Mandatele la care Daniel Dragomir face referire vizează siguranța națională și pentru eliberarea lor ar fi trebuit să fie depășite șase paliere de verificare, spre deosebire de autorizațiile de interceptare ce trebuie să treacă de un singur filtru.

3. Comisia parlamentară de control are posibilitatea să ceară justificarea acestor mandate (există sau ar trebui să existe documente în acest sens), prin explicații cu privire la: suspiciunea concretă de amenințare la adresa siguranței naționale, cum s-a manifestat în timp, dar mai ales cum s-au închis dosarele respective. Un mandat de siguranță națională nu se închide pur și simplu, cu “ni s-a parut că…”, și nici nu se deschide doar cu suspiciuni. Trebuie să existe elemente de concretețe care să justifice restrângerea unor drepturi și libertăți ale oamenilor, iar acum acest fapt trebuie demonstrat.

4. Cum și de ce DNA a folosit informațiile din aceste mandate pentru instrumentarea unor dosare de corupție, și mai ales care a fost finalitatea acestora, această temă reprezintă obiectul unei comisii speciale de anchetă parlamentară, ce mai mult ca sigur se va înființa.

Ca să înțelegeți și mai bine importanța acestor evenimente pentru aflarea adevărului, trebuie să vă spun că, în calitate de fost membru al Comisiei de control a activității SRI, poziție pe care am deținut-o pe parcursul mandatelor de senator, mi-aș fi dorit ca aceste sesizări cu privire la precedenta activitate a Serviciului să fi fost instrumentate la momentul respectiv, deci cu cel puțin patru ani în urmă. Trebuie să recunosc însă că un astfel de demers nu ar fi fost posibil, pentru că nu au existat informațiile pe care le avem acum, dar nici voința politică necesară sau transparența Serviciului și eforturile sale pentru credibilizare, vizibile la momentul actual.

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr