Câteva întrebări și concluzii de etapă, despre ofensiva DNA

  1. Dintre sutele sau miile de transferuri de obiective din domeniul public al statului în domeniul public al unui județ, de ce la ora actuală discutăm doar despre dosarul “Belina”? Cum gestionăm riscul evident ca orice acțiune guvernamentală, anume selectată, să fie trasformată într-o faptă penală ?
  2. De ce dintr-o listă întreagă de miniștri semnatari ai unor documente asumate de Guvernul Ponta, în prezent răspund doar doi, și asta în condițiile în care dosarul a fost deschis cu patru ani în urmă ?
  3. Dacă există miniștri care au avut obiecțiuni cu privire la procedura de transfer derulată la nivel guvernamental, iar premierul de atunci știa despre ele, de ce și-a pus semnatura finală pe Hotărârea de Guvern?
  4. Timpul va dovedi dacă Victor Ponta a făcut denunțuri împotriva foștilor colegi de partid, în dosarul “Belina” sau doar declarații de martor într-o cauză conexă.El neagă denunțurile, deși există mai multe elemente de logică în desfășurarea faptelor care îl contrazic. Poate sunt doar speculații sau simple întâmplări, de aceea spun că timpul ne va lămuri dacă fostul lider și-a sacrificat într-adevăr, sub orice formă, unii dintre membrii fostei sale echipe. Personal, sper că nu, dar aș avea câteva observații:
    • Am sesizat la Victor Ponta o schimbare de atitudine, parcă vorbește altfel, ca și cum s-ar certa permanent cu unii dintre cei cu care înainte lucra. Greu de explicat așa ceva !
    • Nu este important dacă îl cred eu pe Victor Ponta, ci cum îi convinge pe oamenii simpli care i-au dat votul !
    • Mi s-a părut extrem de interesantă o declarație a avocatului Maria Vasi: “Domnul Ponta a fost audiat într-un dosar deschis în 2014. În acest dosar, deși s-au făcut audieri care priveau problematica de lacul Belina, s-au făcut audieri în lipsa avocaţilor care aveau dreptul să asiste la audierile care se fac în legătură cu lacul Belina”.
  5. Dacă dosarul “Belina” a fost scos la momentul oportun pentru a-l determina pe Liviu Dragnea să devină ceva mai cooperant cu “statul paralel” și să închidă ochii, el și ministrul Justiției, la controlul dispus de CSM în privința managemenului de la DNA, asta ne poate duce cu gândul la faptul că astfel de tehnici de influențare și presiune au fost posibile în trecut, cu alți premieri, șefi de partide sau miniștri de justiție. Nimeni nu experimentează proceduri noi, la un asemenea nivel, într-o perioadă de criză ! Dar dacă astfel de negocieri au fost posibile la un moment dat și acum s-a încercat reluarea lor, atunci avem o explicație despre cum s-a format și consolidat noua “poliție politică” în România.
  6. În aceste condiții, oricine este vizat de un dosar ce cu ușurință poate fi asimilat cu “poliția politică” nu trebuie să își dea demisia, indiferent de funcția publică pe care o ocupă. Criteriile de integritate ale partidelor, pe care la un moment dat le-am susținut ca modalitate de reformare a clasei politice, au apărut în contextul în care se estima un nivel de integritate cel puțin egal din partea procurorilor. Realitatea de fiecare zi ne dovedește că nu mai este cazul ! De aceea, percepția trebuie să se schimbe și să înțelegem că un om poate fi numit vinovat de o faptă penală doar atunci când judecătorii emit o sentință definitivă și irevocabilă la adresa lui. Acuzațiile aduse de procurori nu mai pot reprezenta un reper !

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr